Acasă Ecumenism Un pas fatal pe calea apostaziei – Congresul Pan-Ortodox de la Constantinopol...

Un pas fatal pe calea apostaziei – Congresul Pan-Ortodox de la Constantinopol – (I)

4024
Patriarhul mason Meletie Metaxakis
Patriarhul mason Meletie Metaxakis

În 1919, inca pe timpul aflarii sale necanonice in scaunul arhiepiscopal de la Atena, francmasonul Meletie Metaxakis pune in fata Sinodului Bisericii din Grecia chestiunea schimbarii calendarului. Meletie propune formarea unei comisii pentru studierea acestei probleme. Sinodul Bisericii din Grecia aproba propunerea si emite directiva corespunzatoare. Comisia infiintata trimite Sinodului urmatorul text definitivat: „Dupa parerea comisiei schimbarea calendarului iulian, daca acest fapt nu contravine principiilor canonice si dogmatice, poate fi realizata cu conditia acordului tuturor celorlalte biserici autocefale, si inainte de toate, a Patriarhiei Constantinopolului, careia s-ar cuveni sa i se dea libertatea oricaror initiative in acest domeniu, cu conditia sa nu se treaca la calendarul gregorian, ci sa fie elaborat un nou calendar, mai exact din punct de vedere stiintific, purificat si de alte neajunsuri proprii ambelor calendare – celui iulian si celui gregorian”.

Aceasta propunere exprimata cu abilitate in termeni diplomatici si instabila in construc tia sa interioara, neavand nici un fel de argumentatie deosebita, considera schimbarea calendarului drept necesar a. Concomitent, se incearca a se pastra aparentele, mentionand principiile canonice si dogmatice si cerand sobornicitatea hotararii finale. Ulterior, aceste conditii vor fi definitiv uitate. Hotararea comisiei a constituit un nou pas catre atat de dorita, de catre Meletie si tovarasii sai, reforma calendaristica.

La sedinta sa din 20 mai 1919, Sinodul Bisericii din Grecia accepta in unanimitate parerea lui Meletie ca „statul este liber sa accepte calendarul gregorian ca fiind cel european, iar pana la crearea unui nou calendar stiintific, pentru Biserica ramane valabil calendarul iulian”. Sinodul trimite guvernului grec aceasta opinie impreuna cu hotararea comisiei privitoare la reforma calendaristica. La aceasta consfatuire Meletie pronunta, printre altele, si urmatoarele cuvinte semnificative: „in prezent situatia Bisericii Ortodoxe din Rusia s-a schimbat si au aparut perspective mai favorabile pentru apropierea de Occident”. Si, mai departe Meletie subliniaza: „Consideram ca, trebuie schimbat calendarul”.

Dupa instalarea sa fulgeratoare si nelegala pe scaunul de la Constantinopol, Meletie Metaxakis continua sa actioneze metodic si insistent in aceasta directie. El preia asupra sa initiativa recomandata le catre comisia Sinodului si in circulara din 3 februarie 1923 „catre Prea Fericitii si Inalt Prea Sfintitii intaistatatori ai Sfintelor Biserici Ortodoxe din Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Serbia, Cipru, Grecia si Romania” pune problema schimbarii calendarului bisericesc. In circulara sunt evocate urmatoarele motive ale reformei: „Problema calendarului exista demult, dar a capatat o insemnatate deosebita in zilele noastre, cand devine tot mai evidenta necesitatea folosirii unui calendar comun, acelasi cu calendarul folosit in celelalte tari ale Europei si in America. Din toate partile Biserica primeste cereri si doleante de a se stabili un calendar comun in viata laica si religioasa, nu numai pentru ca crestinul sa fie in armonie cu sine insusi, ca cetatean si crestin, ci si pentru a contribui la unirea tuturor crestinilor chemati in numele Domnului, care sa poata sarbatori in aceeasi zi Nasterea si Invierea Sa„.

Aceleasi motive sunt invocate de catre patriarhul Meletie Metaxakis si in cuvantarea sa la deschiderea Congresului „pan-ortodox”: Devine evident ca principiile directe care au dus la reforma calendarului bisericesc isi aveau radacinile nu in traditie, teologie, in viata liturgica si normele canonice ale Bisericii Ortodoxe, ci in dimensiunea orizontal a a gandirii semilaice, semireligioase, in cultul ecumenic al ideii politico-religioase a unitatii crestine.

In circulara sa Metaxakis cheama pe „intaistatatorii Sfintelor Biserici Ortodoxe sa-si dea consimtamantul pentru formarea Comisiei cu participarea unor reprezentanti din fiecare Biserica imediat dup a sarbatoarea Pastelui, pentru a dezbate chestiunea calendarului si alte chestiuni urgente„. Circulara lui Meletie nu intampina insa bunavointa celor mai vechi Patriarhate dupa Constantinopol: cel de la Alexandria, Antiohia si Ierusalim. Cu toate acestea, in data de 10 mai 1923, sus pomenita comisie sub presedintia lui Meletie Metaxakis isi incepe lucrul. La sedintele ei participa 9 membri: 6 episcopi, un arhimandrit si doi laici.

Iata numele participantilor ei:

  • Din partea Patriarhiei Constantinopolului – trei reprezentanti: patriarhul Meletie IV, mitropolitul Calinic, laicul Antoniadis, profesor de teologie.
  • Din partea Bisericii Ciprului: mitropolitul Vasile de la Niceea (ulterior patriarh ecumenic 1925- 1929).
  • Din partea Bisericii Sarbe: mitropolitul Gavriil din Cernogorie (ulterior patriarh al Serbiei 1952), dr. Milancovici, profesor de matematic a si mecanic a la Universitatea din Belgrad.
  • Din partea Bisericii din Grecia: mitropolitul Iacov.
  • Din partea Bisericii Romane: arhimandritul Iurie (Scriban).
  • Din comisie a facut parte si arhiepiscopul Alexandru (Nemolovski) din America de Nord, aflat pe atunci intr- o situatie canonica neclara si care, de fapt, nu era reprezentantul nimanui (mai tarziu a trecut in exarhatul evloghian, aflat sub jurisdictia patriarhului ecumenic).

In afara de cei 9 participanti, la primele sedinte ale congresului a fost prezent si arhiepiscopul Anastasie (Gribanovski) al Chisinaului si Hotinului, membru al Sinodului Arhieresc al Bisericii Ruse din afara Rusiei. Chiar de la prima sedinta el declara categoric ca nu are „instructii precise privitoare la chestiunea calendarului din partea ierarhilor rusi” si in curand paraseste aceasta ciudata adunare.

Sa numesti un forum bisericesc cu o astfel de componenta „pan-ortodox” este, fara exagerare, samavolnicie. La acest congres au refuzat sa participe reprezentantii celor 3 Patriarhate: ai Alexandriei, Antiohiei si Ierusalimului. N-a participat nici Patriarhia Moscovei, arhiepiscopia Sinaiului, Biserica Ortodoxa Bulgara (considerata pe atunci de catre Patriarhia Ecumenica drept schismatica). Trebuie deci sa notam absenta nu doar a mai mult de jumatate din Bisericile Ortodoxe, ci si imputernicirile dubioase ale participantilor insisi. Dupa opinia prof. S. Troitki, un renumit teolog si dogmatist, care a clarificat latura ecleziologica si juridica a chestiunii in cauza, membrii Congresului nu aveau dreptul sa exprime parerea Bisericilor lor, deoarece Bisericile locale pe atunci inca nu dezbatusera aceasta chestiune la sinoadele lor arhieresti. In aceasta situatie delegatii nu puteau de fapt sa-si exprime decat „opinia lor personala, particulara” sau, in cel mai bun caz, opinia Sinoadelor lor, care insa nu aveau dreptul sa hotarasca chestiuni canonice si cu atat mai putin dogmatice, ce priveau Biserica in general.

Prof. Troitki defineste Congresul „pan-ortodox” din punct de vedere juridic si bisericesc drept „o reuniune particulara a catorva persoane, care si-au pus ca scop sa cerceteze unele chestiuni ce interesau in acel moment Biserica si sa-si exprime parerea lor privitor la aceste chestiuni”. Dar, in ciuda nelegitimitatii canonice a acestui Congres si in ce priveste componenta si imputernicirile, patriarhul Meletie declara cu infumurare in una din luarile sale de cuvant: „Noi functionam ca o comisie a intregii Biserici”.

Si ca „organ” al legislatiei ecleziastice, Congresul din 1923 reprezint a un precedent anormal. Convocat la inceput ca o „Comisie a Bisericilor Ortodoxe” sau „Comisia pan-ortodox a”, la cea de-a treia reuniune in data de 28 mai 1923, i se schimba denumirea in „Congres pan-ortodox”. Prof. Troitki noteaza ca, pentru prima data in istoria Bisericii Ortodoxe, care pana acum avea doar un organ legislativ bisericesc – sinoadele, in prezent aceasta functie a fost preluata de catre un oarecare „Congres pan-ortodox”, instituit dupa exemplul congreselor pan-anglicane si a congreselor si conferintelor politice. In memorandumul sau de la 14 iulie 1929 catre Sinodul Arhieresc al Bisericii din Grecia, mitropolitul Irineu (1945) de Kesandria scrie cu ingrijorare: „Ce drept avea acest venetic (Meletie Metaxakis) sa cheme fara consimtamantul mitropolitilor scaunului ecumenic un congres pan-ortodox? si conform carei legi sau pravile intaistatatorul unei Biserici locale a putut sa anuleze hotararea tuturor Patriarhilor rasariteni asupra chestiunii calendarului si Pascaliei adoptata de catre renumiti – Ieremia II al Constantinopolului, Meletie Pigas al Alexandriei, loachim al Antiohiei si Sofronie al Ierusalimului?

Este permis oare in treburile civile, ca o instanJa judecatoreasca inferioara sa anuleze decizia celei superioare? Generalizand vom spune ca: conform sfintelor canoane chestiunile bisericesti de importanta locala sau universala se discuta si se hotarasc exclusiv de catre Sinodul episcopilor, avand eparhii si pastoriti, si nu de congrese, consfatuiri sau conferinte. Din punct de vedere legislativ – bisericesc, Congresul „pan-ortodox” de la Constantinopol este necanonic dupa componenta, imputernicirile si functiile sale. De aceea hotararile lui, luate absolut pe nedrept, ca din partea intregii Biserici Ortodoxe, nu pot avea nici o insemnatate pentru Bisericile Ortodoxe locale. (Va urma)

sursa: Episcop Fotie de Triadita – Un pas fatal pe calea apostaziei