Acasă Ecumenism Sorgintea masonică a mişcării ecumeniste (II)

Sorgintea masonică a mişcării ecumeniste (II)

2912
Rugaciunea in comun cu ereticiiRugaciunea in comun cu ereticii
Rugaciunea in comun cu ereticii

Acelaşi scop – de deturnare a religiilor către filozofia masonică – găsim într-o cronologie pe tema ,,Biserica şi Francmasoneria”. Aceasta, în mod surprinzător pentru dreptcredinciosul creştin, începe cu următorul eveniment petrecut în anul 1960: ,,Este creată organizaţia americană Templul Înţelegerii Reciproce ca Asociaţie a Religiilor Unite, cu scopul de ‘construire a templelor simbolice în diferite părţi ale lumii, în concordanţă deplină cu doctrina franc-masonică”[18]. La prima vedere, un ochi neavizat ar crede că este o greşeală, că acest eveniment nu are nici o legătură cu Biserica, dar la o privire mai profundă se înţelege, după cum reiese din toată cronologia, că scopul menţionării acestui eveniment este foarte firesc pentru masonerie deoarece, pe plan religios, ea nu doreşte altceva decât unirea tuturor religiilor, incluzând Biserica într-o ‘frăţietate’ şi ‘templu al înţelegerii reciproce’.

După cum era de aşteptat, cronologia menţionează ca evenimente importante în cadrul relaţiei Biserică – Franc-masonerie aproape numai întâlnirile ecumeniste şi cele interreligioase. Începând cu acţiunile organizate de Consiliul Ecumenic al Bisericilor (n.r.: actualmente, Consiliul Mondial al Bisericilor) sau de Conferinţa Bisericilor Europene, relaţiile dintre catolicism şi Biserica Ortodoxă, sau alte întâlniri intercreştine, până la relaţiile dintre catolicism şi comunitatea evreiască sau diverse întâlniri de genul: ,,În aprilie 1970, la Geneva, reprezentanţii a 10 religii mondiale s-au întâlnit pentru a discuta ‘Proiectul creării unei Societăţi Mondiale a Religiilor’”, sau ,,15-21 mai 1989: Ecumenismul european se reuneşte la Basel”.

De asemenea, în Franţa, o lojă care se numeşte ,,Marea Lojă Ecumenică din Orient şi Occident, creată în 1978, are ca scop reunirea credincioşilor celor 3 religii monoteiste (iudaismul, creştinismul şi islamismul); aşa se explică faptul că stema sa cuprinde la un loc steaua lui David, crucea latină şi semiluna”[19].

O mărturie mai veche despre dorinţele ecumeniste ale masoneriei găsim la cunoscutul filozof şi diplomat francez masonul Joseph de Maistre (foto) care în 1782 scria într-un memoriu către un duce despre mai multe ţeluri masonice, printre care şi ,,reunirea diferitelor secte creştine”. Fiindcă acesta considera că ,,orgoliul teologic” (deci nu dragostea pentru dreapta credinţă) ar putea da naştere la noi obstacole în calea reunificării, ,,această mare lucrare nu se poate pregăti decât în tăcere. Trebuie constituite comitete de corespondenţă compuse mai ales din preoţi de diferite confesiuni pe care noi să-i adunăm şi iniţiem. Vom lucra încet dar sigur. (…) Şi precum lumea a fost altădată surprinsă că ajunsese ariană, trebuie ca şi creştinii moderni să fie surprinşi când se vor descoperi reuniţi”[20]. Se pare că sfatul acestuia a fost urmat până în zilele noastre când se iau decizii ecumeniste la niveluri înalte şi apoi sunt implementate foarte încet şi cu grijă prin manipularea sistematică şi bine planificată a popoarelor ortodoxe şi a opiniei publice.Ecumenism 73 2

Pentru a nu fi părtinitori folosind doar surse anti-masonice pentru a combate ecumenismul, putem lăsa chiar pe adepţii acestei organizaţii să vorbească. Baronul Yves Marsaudon (foto), prezent şi în cartea Iluştri francmasoni[21], apărută în România, a scris un studiu despre poziţia masoneriei faţă de mişcarea ecumenistă. Aici el spune că ,,dacă creştinismul vrea să supravieţuiască şi să se apere, nu există decât o singură cale posibilă: unitatea. Dar pentru a ajunge la această unitate, putem spera că ea va fi dogmatică şi disciplinară sau putem să ne mulţumim cu înţelegerea reciprocă şi cu un spirit de dragoste ? Noi, francmasonii, zicem: Toleranţă”[22].

Această toleranţă nu este altceva decât un ‘cuvânt de lemn’, ‘o frază de dânşii inventată’ pentru a acoperi un refuz indirect al Ecumenism 73 3creştinismului care propovăduieşte o unitate întru adevăr. Masoneria tinde ca prin ecumenism sa se ajungă la unirea sutelor de milioane de creştini, aceasta fiind însă doar o etapă spre ,,unirea tuturor oamenilor, scop suprem al francmasoneriei. (…) Sperăm ca, în cel mai larg spirit de toleranţă, lumea creştină să-şi regăsească unitatea”[23]. Iată prin ce teorie filozofică îşi justifică masoneria aşezarea principiului toleranţei şi al ecumenismului în fruntea ‘virtuţilor’: ,,Doctrina masonică este deci purtătoarea ‘marelui secret al reconcilierii’ prin faptul că Principiul Suprem este infinit. El comportă un număr nelimitat de aspecte, de aceea francmasonul este liber să-l conceapă aşa cum doreşte şi înţelege. (…) Idolatria, aşadar, nu va mai fi înţeleasă ca un cult dedicat unui ‘zeu fals’, ci ca un act prin care absolutul este considerat un alt chip particular al lui Dumnezeu. În aceste condiţii, divergenţa dintre religii nu va mai fi generată din faptul că una deţine adevărul, pe când celelalte se află în eroare, ci din aceea că ele nu investesc divinitatea cu aceleaşi sensuri. Aceasta este cheia reconcilierii lor viitoare. Nu sunt deci condamnate la o rivalitate eternă; dimpotrivă au vocaţia de a forma un cor armonios întru lauda Principiului Comun”[24].

Să mai spunem că acest deziderat masonic se regăseşte întru totul în mişcarea ecumenistă, care susţine că toate religiile sunt egale, nici una nu deţine adevărul absolut, ci felurite faţete ale unui adevăr multiplu ?

Charles Riandey, fost suveran mare comandor al Consiliului Masonic Suprem al Franţei, spune clar: ,,Ne dăm asentimentul fără rezerve la aceste eforturi ale ecumenismului creştin. Dorim foarte mult realizarea unităţii creştinătăţii. Suntem clar în favoarea a tot ce uneşte şi condamnăm tot ceea ce divizează”[25]. Dar nu numai atât. Având în vedere că masoneria doreşte unificarea întregii omeniri, ei nu se opresc doar la unitatea creştinilor: ,,Pentru noi aceste eforturi [n.a.: ale mişcării ecumeniste creştine] nu reprezintă decât paşi pe calea unui ecumenism pe care îl dorim total”. Sau: ,,Noi, masonii, vorbim deja de un ecumenism extins. Această idee am simţit-o foarte clar la o ceremonie fastuoasă unde francmasoni din ritul nostru, când au fost ridicaţi la unul dintre cele mai înalte grade, au depus jurământ pe şapte cărţi sacre”[26].

Ordinul Cavalerilor de Malta, având o mentalitate asemănătoare celei masonice, spune la fel: ,,Suntem un ordin profund ecumenic şi total apolitic”[27]. Ca oameni dotaţi cu raţiune şi logică, masonii şi-au dat seama că nu pot aşeza pe acelaşi plan mai multe ,,cărţi sacre”, zicând că toate reprezintă adevăruri de Dumnezeu revelate, căci uneori se contrazic una pe cealaltă. Atunci au adus drept explicaţie faptul că ,,francmasoneria nu se ocupă cu declaraţii dogmatice, obiective, ci cu dispoziţia subiectivă a individului. (…) Sarcina ei este, după cum spune o străveche maximă masonică, ‘să facă pe oamenii buni mai buni’, mai buni creştini, mai buni evrei, mai buni hinduşi, sau orice ar fi ei”[28].Ecumenism 73 4

Sigiliul Marii Loji a statului Israel cuprinde în el atât steaua lui David, cât şi o cruce şi o semilună (foto). Despre acest fel de ,,ecumenism total”, iată de exemplu ce se scria în anul 1984 într-o revistă bisericească: ,,Ecumenismul vremurilor noastre nu mai poate fi limitat la confesiunile creştine, ci el ‘trebuie să includă marile tradiţii religioase din întreaga lume’, fiindcă o teologie ecumenică implică o teologie a păcii şi o cale spre o teologie a religiilor lumii. (…) Astăzi religiile lumii sunt conştiente că nu se poate realiza o pace fără o nouă ordine morală internaţională. (…) Evaluarea celorlalte religii nu se mai poate face în perspectiva criteriilor impuse de ecleziologia confesională, care releva doar aspectele negative ale religiilor, determinate într-un anumit timp istoric. (…) În spiritul acestui climat frăţesc, realizat între cultele din ţara noastră, Biserica Ortodoxă Română a propus, în anul 1966, la Geneva, în cadrul unei conferinţe organizate de Consiliul Ecumenic al Bisericilor, crearea unui ‘Consiliu Mondial al Tuturor Religiilor’, care avea ca scop ‘slujirea omului’[29].

Un cleric romano-catolic, dintre cei mai cunoscuţi promotori ai dialogului interreligios, vorbea de un ,,ecumenism ecumenic”, care bineînţeles să depăşească ecumenismul inter-creştin: ,,Starea gravă a omenirii de astăzi necesită o extensie şi o transformare a înţelesului cuvântului ecumenism. (…) Ecumenismul ecumenic încearcă să extindă această nouă deschidere către întreaga familie umană. (…) Premisa de bază a ecumenismului ecumenic este aceea că nici un individ sau comunitate umană nu are competenţă universală. (…) Ecumenismul creştin dacă vrea să fie cu adevărat ecumenic trebuie să ia în considerare întreaga situaţie a lumii şi să încerce să găsească locul religiilor lumii în ‘iconomia creştină a mântuirii’ fără o subordonare a priori a altor religii faţă de înţelegerea creştină. (…) Ecumenismul ecumenic reprezintă căutarea comună a adevărului într-o autentică atitudine dialogică, în care tradiţiile religioase se deschid nu numai una către alta, ci şi către orice altă dimensiune a imanenţei şi/sau transcendenţei”[30].

După cum se vede, mentalitatea ,,adevărului multiplu” cotropeşte minţile tuturor, chiar teologi creştini ajungând să spună, precum necredinciosii, că ‘sunt în căutarea adevărului’.

Un alt mare învăţat mason spunea despre toleranţă: ,,Câtă vreme provin de la persoane sincere, toate concepţiile exprimate, mai ales dacă se opun, merită atenţie în egală măsură. Ele exprimă Adevărul în diferitele sale înfăţişări, ca efect al abordării din mai multe puncte de vedere”[31]. Tot el spune: ,,Catolici, ortodocşi, protestanţi, evrei, musulmani, hinduşi, budişti, liber-cugetători, nu sunt la noi decât prenume; francmasoni este numele nostru de familie” …

Spiritul dizolvant şi diluant al filozofiei masonice reiese şi din ideile masonului Theodor Merzdorf, prezentate într-o lucrare de-a sa, care ne descrie chiar din titlu întregul crez masonic, Simbolurile, legile, istoria, scopul masoneriei nu exclud nici o religie (Leipzig, 1836): ,,Odată ce evreii şi ne-evreii se vor dezbăra de caracteristicile specifice ale religiilor lor individuale, se vor putea uni în esenţă”. Iar un alt autor mason spunea cu convingere că ,,religia masonică este chintesenţa tuturor celorlalte religii (…) şi nu constă în nimic altceva decât într-un comportament etic şi în credinţa într-o Fiinţă Supremă”[32].

În zadar susţine masoneria că nu este decât ,,un Ordin laic care nu depinde de nici o biserică şi de nici o religie”[33]. Realitatea mărturiseşte contrariul.

––––––––––––-

NOTE:

[18] R. Comănescu, E.M. Dobrescu, Istoria franc-masoneriei (1960-1968), vol. III, Editura Societăţii Tempus România, Bucureşti, 1995, p. 194. Am citat această primă ediţie, deoarece în cea din 2004 (p. 190) textul este puţin schimbat.

[19] R. Comănescu, E.M. Dobrescu, Franc-masoneria – o nouă viziune asupra istoriei lumii civilizate, vol. II, Editura Europa Unită, Bucureşti, 2004, p. 347.

[20] A se vedea lucrarea lui Joseph de Maistre, Memoire au Duc de Brunswick, p. 18. Este interesant de remarcat că acest filozof considera drept sarcină a masoneriei promovarea creştinismului şi vroia ca nici un mason să nu fie primit dacă nu recunoaşte dumnezeirea Mântuitorului Hristos. Fiind misionar creştin, atât cât putea, De Maistre constata şi el că ,,în ceea ce priveşte religia am căzut [noi masonii] într-o indiferenţă stupidă pe care o numim toleranţă”.

[21] E.M. Dobrescu, Iluştri francmasoni, Editura Nemira, Bucureşti, 2003, p. 125.

[22] Yves Marsaudon, L’œcumenisme vu par un franc-maçon de tradition, L’horizon International, Editions Vitiano, Paris, 1964, p. 61.

[23] Ibid., p. 24.

[24] Maestrul Cornel Tăbârcă, ,,Marele secret al reconcilierii”, p. 115.

[25] Yves Marsaudon, p. 14. Este de-a dreptul ilar faptul că diavolul păcăleşte milioane de oameni prin aceeaşi frază ‘de lemn’ care se regăseşte la toate întâlnirile ecumeniste.

[26] Ibid., p. 126. În Constituţia Marii Loji Naţionale a României, secţiunea I, cap. I, art. 2, se spune că una dintre cele trei Mari Lumini Masonice este Cartea Legii Sacre care poate fi Biblia, Torah, Coranul sau Zend Avesta (cartea de căpătâi a zoroastrianismului).

[27] A se vedea articolul ,,Ceremonie – De la Malta la Suceava”, Jurnalul Naţional, 28 ianuarie 2007.

[28] David McReady, ,,The theology of craft ritual as demonstrated in emulation working” în ,,The Canonbury Papers”, vol. III: Freemasonry and Religion. Many Faiths, One Brotherhood, Canonbury Masonic Research Center, Londra, 2006, p. 110.

[29] Preot dr. N.V.D., ,,Ecumenismul interreligios”, în revista Glasul Bisericii 43 (1984), nr. 7-9, p. 611-621.

[30] Raimon Panikkar, The Intrareligious Dialogue, Paulist Press, 1999, p. 103, 104.

[31] Oswald Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, Editura Rao, Bucureşti, 2005, p. 114.

[32] Jacob Katz, Juifs et franc-maçons en Europe, 1723-1939, Cerf, Paris, 1995, p. 193.

[33] J.J. Gabut, Eglise, religions et franc-maconnerie, p. 220.

sursa: www.catacombeleortodoxiei.ro