Acasă Lumea lui Antihrist Sensul duhovnicesc al acceptării cărților de identitate biometrice

Sensul duhovnicesc al acceptării cărților de identitate biometrice

662

Fiecare persoană va fi pecetluită; fiecare amănunt sau element al muncii sale şi al vieţii acesteia, ba şi fiecare cuvânt, fiecare mişcare a facultăţilor mintale va fi sub supraveghere neîncetată, astfel încât ea [persoana] nu va mai avea obiceiul de a cugeta la sine, de teamă ca nu cumva înfăţişarea feţei să reflecte fără voia sa ceva nepotrivit cu autoritatea conducătorului lumii, adică a Antihristului. Toată lumea va purta „măşti de piatră”. Toată munca, fiecare metru pătrat de pământ, fiecare bob de grâu va fi sub controlul lui Antihrist.
Profeţie din sec.XV

Deseori credincioşilor care se pronunţă împotriva codificării electronice li se spune: ’’Ce legătura are această operaţie tehnică, formală de atribuire a codului personal de identificare sau a altor identificatori electronici cu religia, cu sfera moral-spirituală?’’ Relaţia în cauză devine clară atunci când se descoperă sensul duhovnicesc al acestei ’’operaţii’’.

Atribuirea pe viaţă a codului neschimbat de identificare este, de fapt, înlocuirea numelui propriu cu numărul, înlocuirea substantivului cu numeralul. Să comparăm: Petru – cine?; 123 – al câtelea? Adică al câtelea eşti, care iţi este numărul? Toate acestea vorbesc despre depersonalizare, despre pierderea personalităţii şi a numelui adică înseamnă şi pierderea vieţii veşnice. Numărul personal se dă de sistemul computaţional şi se utilizează în toate sferele de existenţă pentru ca numele omului pe totdeauna să se şteargă din Cartea Vieţii.

’’Sălbăticia’’, adică pierderea personalităţii, în sens spiritual este direct legată cu pierderea numelui, fiindcă numele indică ceea ce este mai important pentru om – personalitatea lui. ’’Numele presupune o personalitate sau alta. Despre cuvânt putem vorbi referindu-ne la orice obiect; despre nume însă – doar cu referinţă la personalitate sau în genere la un obiect personalizat’’(A.F. Losev).

’’Numele este ultima expresie în cuvânt a începutului personal, aşa precum numărul – a celui impresonal’’ (Prot. Pavel Florenski).

Iată de ce Apocalipsa numeşte numele ’’numeric’’ ’’al fiarei’’, ’’animalic’’. ’’Al fiarei’’ semnifică depersonalizarea, care îl lipseşte pe om de demnitatea asemănării dumnezeieşti a fiinţei lui nemuritoare, care îl preface într-o fiinţă dobitocească, în fiară, într-o anexă a sistemului impersonal computerizat într-un mecanism dirijabil, marcat de nişte cifre neînsufleţite, adică de numele ’’numeric’’. Daca numele omului este însemnarea şi certificarea personalităţii lui, atunci ’’numele’’ numeric (mai bine-zis, numarul în locul numelui) este însemnarea şi adeverirea pierderii personalităţii, dezicerea de ea, dezicerea de sine însuşi.

Prin nume omul se prezintă drept persoană, iar prin numar – drept obiect. În Roma Antică, de exemplu, robii nu aveau nume proprii, fiind consideraţi ’’obiecte vorbitoare’’.

Deseori ei erau numiţi după apartenenţa lor la neam, după numele vânzătorului sau al locului unde au fost cumpăraţi. Însă aceste nume nu erau personale, evidenţiind persoana drept individ, ci doar nişte etichete ale unor obiecte, care puteau fi schimbate dupa hatârul stăpânilor, mai ales în cazul schimbării acestora. Şi cu atât mai mult numele numerice actuale pot fi numite etichete de inventariere a oamenilor, care sunt calificaţi drept obiecte, ce necesită a fi numărate. Cu atât mai mult cu cât numărul de identificare conţine în sine informaţia despre localizarea (sau vânzarea în robie ’’noii ordini mondiale’’) acestui ’’obiect vorbitor’’.

Astăzi, peste tot, omul nu este prezentat ca o persoană sau personalitate, ci ca un număr (identificarea prin CNP, nota G.S.). Sistemul informaţional electronic îl presează pe om, prefăcându-l într-un obiect informaţional. Prin aceasta se încalcă demnitatea personalităţii umane. De aceea ar fi o mare autoamăgire să considerăm un asemenea fenomen precum atribuirea identificatoarelor numerice ca ceva în sine, iar nu în contextul epocii moderne de ’’fiară’’.

Însăşi ideea înlocuirii numelor personale date de Dumnezeu oamenilor cu cifre impresonale, moarte, poate aparţine doar duşmanului neamului omenesc, diavolului ‚’’marelui balaur-fiară’’ şi căpetenia (’’tatălui) ’’sălbăticiei’’ în lumea creată de Dumnezeu a făpturilor raţionale. Nu în zadar, în tradiţia ortodoxă, pentru satana şi alte duhuri căzute sunt folosite chipuri de fiare (balaurul, şarpele, ţapul, lupul, câinele, ş.a.) sau alte particularităţi ale firii animalice (coarne, copite, coadă, blană, gheare ş.a)

Aici, pe pământ aeastă idee satanică o ’’transpun în viaţă’’ nefericitele slugi ale diavolului şi liderii ’’tainei fărădelegii’’ – sioniştii şi masonii, făuritorii ’’noii ordini mondiale’’ anticreştine – împărăţia ’’fiarei’’. Este binecunoscut faptul că ’’tatăl satanismului modern’’ Alister Crowley (1875-1947) se numea pe sine ’’fiara din Apocalipsă’’.

Satana este primul care a refuzat viaţa personalităţii sale şi care tinde să-i depersonalizeze pe toţi ceilalţi. El este primul sinucigaş impersonal şi prin urmare, ucigaş.

În absurditatea împotrivirii lui Dumnezeu el şi-a ales veşnica moarte şi din invidie aceeaşi soartă o doreşte tuturor celorlalte personalităţi create de Dumnezeu. El le priveşte ca pe nişte obiecte, nişte lucruri, pe când Dumnezeu vede în toţi personalitatea, reflectarea Sa în creaţia Sa. Depersonalizarea şi moartea duhovnicească a fiinţelor raţionale este hrana satanei, aşa precum pentru Dumnezeu ’’mâncare şi băutură’’ este lucrarea de mântuire a personalităţilor create de El pentru viaţa veşnică.

Aşadar, iată care sunt verigile acestui lanţ: răcirea dragostei – înstrăinarea – pierderea personalităţii (’’animalitatea’’) – pierderea numelui. Nu în zadar Sf. Ioan Teologul a ales (mai bine-zis Însuşi Domnul i-a descoperit) acest chip – ’’al fiarei’’. Temelia dragostei este recunoaşterea şi acceptarea personalităţii altuia sau a altora; fiindă dragoste înseamnă comunicarea între personalităţi.

Dacă azi acceptăm enumerarea electronică, ceea ce presupune, depersonalizarea şi îndobitocirea aproapelui, înseamnă că nu avem în noi dragostea lui Hristos. Faptul că suntem de acord cu viaţa în care aproapele nostru va fi identificat prin număr vorbeşte despre aceea că privim la lume cu ochii diavolului, adică rece, înstrăinat, ’’dintr-o parte’’ ‚’’animalic’’, fără a recunoaşte personalităţile apropiaţilor noştri, considerându-i nişte obiecte sau lucruri. Însă prin aceasta şi noi ne pierdem propria personalitate! Să ne amintim sfatul Sf. Ignatie Briancianinov: ’’Schimbă-ţi privirea asupra aproapelui’’. În aceste cuvinte e chemarea de a vedea lumea cu ochii lui Dumnezeu, iar nu cu ochii satanei.

Numele numeric nu exprimă doar ideea mulţimii depersonalizate, ci totodata semnifică apartenenţa, conectarea obiectului cu numar la sistem, în cazul dat – a omului identifcat la sistemul ’’fiarei’’. De aceea acordul nostru de azi cu primele elemente (documente biometrice) ale viitoarei dictaturi antihristice înseamnă, conform Apocalipsei, închinare la ’’fiară’’, coparticipare la construirea împărăţiei ’’fiarei’’, când oamenii se vor preface într-o biomasa depersonalizată, cibernetizată, în bioroboţi cu microcipuri implantate, adică în purtători ai numelor numerice implantate sub piele.

Când suntem de acord cu acest sistem înseamnă că nu avem în noi dragoste, că în inima noastră e doar răceală şi indiferenţă faţă de aproapele. Noi îl ucidem în inimile noastre, cu toate că gura noastră spune ca principalul este de a-L avea în inimă pe Hristos. Însă Hristos se sălăşluieşte doar în inima iubitoare, în care este durere pentru aproapele, suferinţă şi compătimire. De exemplu, părintele Paisie Aghioritul îţi semna epistolele sale despre semnele vremurilor de pe urmă astfel: ’’Cu multă durere şi dragoste întru Hristos’’

În afară de aceasta, creştinul care este de acord cu acest sistem al ’’fiarei’’, se postează pe sine de partea (stânga) duşmanilor Ortodoxiei şi totodată îşi exprimă acordul cu acest sistem antihristic să fie folosit pentru prigoana creştinilor adevăraţi şi nefăţarnici. În Sfânta Scriptură creştinii-trădători şi făţarnici sunt numiţi fraţi mincinoşi.

Slujitorii satanei şi luptătorii cu Dumnezeu orbiţi, ca şi ’’tatăl’’ lor, îi consideră pe toţi oamenii turmă de dobitoace. După cum se ştie, conform Talmudului, toţi creştinii şi în genere, neevreii – sunt ’’goimi’’ care n-au nici familie, nici avere, nici suflet, precum fiarele. Învăţătura lor – Sulhan Aruh – prescrie că goimii nu trebuie socotiţi oameni, evreului i se interzice cu stricteţe să salveze pe goim de la moarte, asupra goimilor pot fi făcute experimente, pot fi încercate medicamente şi otrăvuri, la judecată evreul nu are dreptul să fie martor în folosul neevreului, neevreul este mai rău decât câinele (H. Mișnat, 227)ș.a.m.d.

’’Pentru evrei ţările sunt nişte spaţii, în care masele populare sunt asemeni unor animale de tracţiune, scrie cunoscutul analist al ’’problemei evreieşti’’ Iu. M. Ivanov, formând temelia impersonală de robi a bunastării statale; oamenii în ele, din punctul de vedere al evreilor, fiind doar forma inferioară a zoologiei internaţionale’’

„Goimii sunt o turmă de berbeci, iar noi suntem pentru ei lupi. Dar voi ştiţi ce se întâmplă cu oile când în staul intră lupii?…” se spune în „Protocoalele înţelepţilor din Sion”.

Scopul antihriştilor (luptători împotriva lui Dumnezeu) este nimicirea chipului lui Dumnezeu în om, batjocorirea, depersonalizarea omului. Lovitura de graţie a „tainei fărădelegii” permanent este îndreptată împotriva personalităţii, individualităţii. „Noi le-am dat lor (goimilor – nota autorului) pasărea visului despre asimilarea individualităţii omeneşti de către unitatea simbolică a colectivităţii, se spune în „Protocoalele înţelepţilor din Sion”. Ei încă n-au înţeles şi nu vor înţelege că această pasăre este încălcarea directă a legii principale a naturii (ştiu urâtorii de Dumnezeu că principiul personalităţii este legea de bază a vieţii! – nota autorului), care a creat chiar la începutul lumii unitatea, ce nu se aseamănă cu altele, anume pentru scopurile individualităţii”

Este cunoscut faptul ca în secte, mai ales în cele totalitariste, oamenii se depersonalizează. La aceleaşi consecinţe conduc şi toate ideologiile antihristice, al căror izvor este „fântâna adâncului” (Apoc. 9,2), de exemplu, marxismul. În anul 1918 Sfântul Ierarh Tihon, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, a trimis bolşevicilor o adresare în care erau şi aceste cuvinte: „ Da, noi trăim în vremurile groaznice ale stăpânirii voastre şi ea nu se va şterge mult timp din sufletul poporului, întunecând în el chipul lui Dumnezeu şi pecetluind în el chipul fiarei”. „Bardul” revoluţiei V.V. Maiakovski exclama cu patos satanic:

„Te vom sfaşia,

Lume romantică!

Vom schimba credinţele-’n suflet – cu electricitate, aburi.

Vom înlocui cerşetorii

Cu bogăţiile lumilor toate!

E bătrân? – ucideţi-l!

Din cranii faceţi scrumiere!”

Alt mizantrop L. Troţki (Leiba Bronştein), formulând aşa-zisele armate de muncă, scria: „Dragostea de muncă nu este deloc o trăsătură înnăscută: ea se creează prin presiunea economică şi educaţia socială. Putem afirma, că omul este o fiară destul de lenoasă”

Şi iată acum cultura şi civilizaţia americană modernă, „noua ordine mondială” îi propun omenirii o existenţă cu caracter animalic şi mai pronunţat. Marele eceonomist american, vestitul militant politic şi social Lindon Larush, care şi-a dedicat mulţi ani ai vieţii cu oligarhia financiară mondială, spune: „Pentru schimbarea mentalităţii de către adepţii guvernării mondiale a fost lansată în mase ideologia anticreştină a „Noii ere”. Ea neagă ca omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar în loc de această introducere în conştiinţa maselor închipuirea despre om ca despre un animal desfrânat. Anume în acest scop, inspirându-se din exemplul Imperiului Roman, constructorii noii utopii au început să susţină şi să promoveze homosexualismul şi alte perversiuni sexuale. Ei s-au obişnuit să se comporte cu oamenii ca cu nişte dobitoace iraţionale, care orbecăiesc cu supuşenie în directia în care sunt mânate. De aceea conducerea oligarhiei mondiale, pe de o parte nu este interesată în creşterea populaţiei, iar pe de alta – inventează mijloace de îndobitocire a omului. Iată de ce peste tot se întroduce subcultura de cea mai joasă şi vulgară speţă”

Şi dacă noi astăzi tăcem şi nu mărturisim Adevărul Sfânt al lui Dumnezeu, fiind de acord cu sistemul „fiarei”, nu înseamnă oare că ne-am prefăcut deja într-o turmă necuvântătoare, într-o gloată de impersonali, de „goimi”, cum vor să ne vadă urâtorii de Hristos, „arşi întru a sa cunoştinţă” (1 Tim.4,2) şi al căror „tată” este diavolul?

Cititi si:

Predica P.S. Flavian Ilfoveanul pentru refuzul cardului electronic de sanatate

sursa: www.glasulstramosesc.ro