Mănăstirea Sfântul Pavel este una din cele douăzeci de mănăstiri mari din peninsula Muntelui Athos și se găseşte în partea de vest a peninsulei, la baza unor stânci spectaculoase. Are rangul al 13-lea în ierarhia mănăstirilor din Muntele Athos. Numele de „Sfântul Pavel” provine de la întemeietorul său, Sfântul Pavel de la Xiropotamu.
Mănăstirea a fost înființată în secolul al X-lea de către Sfântul Pavel Xeropotaminul. Prima menționare a locașului datează din 972. Între aceasta şi Mănăstirea Marea Lavră s-a născut o rivalitate de durată, datorată controverselor legate de încercarea Sf. Atanasie Athonitul de a extinde autoritatea Marii Lavre în Sfântul Munte. Mănăstirea Sf. Pavel mai e menționată într-un document din anul 1259, când, după raziile catalane, aceasta a fost coborâtă la rangul de chilie. A fost readusă la rangul de mănăstire în al treilea sfert al veacului al 13-lea. Domnitorii sârbi au ajutat mănăstirea în anii 1400. După anul 1453, domnitorii din Țările Române au ajutat şi ei considerabil mănăstirea.
Datorită multelor atacuri în preajma Sfântului Munte, Mănăstirea Sfântul Pavel a fost parțial distrusă de mai multe ori. A suferit, de asemenea, un incendiu devastator la sfârșitul secolului al 19-lea. O parte din clădirile care fac parte din mănăstirea actuală, inclusiv Catholiconul, au fost reconstruite; toate clădirile provin din epoci diferite.
Catholiconul a fost construită în stil atonit, cu puțin înainte de secolul 20. Mănăstirea are 12 paraclisuri atașate. Cel mai cunoscut este Paraclisul Sfântului Gheorghe, pictat în 1555 de către călugărul Antonie, în stilul iconografic cretan.
În vistieria mănăstirii se păstrează cea de-a doua bucată ca mărime din cinstita Cruce a Mântuitorului (cea mai mare bucată se află la Mănăstirea Xiropotamu, și ea asociată cu Sf. Cuvios Pavel). De asemenea, se mai află aici și darurile făcute de Magi la nașterea Mântuitorului (monedele de aur, cu boabe de smirnă și tămâie cusute pe ele).
Distrusa de pirati si cruciati de mai multe ori, manastirea a fost rezidita cu ajutorul domnilor sarbi si romani. A fost zidita din temelie din marmura cioplita, de Ioan Constantin Basarab si Constantin Brancoveanu. Acesteia i-a fost inchinata si Manastirea Jitianu, din judetul Dolj. Iar Dabija Voda, cu sfatul tarii i-a inchinat la 1664 februarie 19, Manastirea Todireni.
Dintre ctitorii romani care au ajutat la intretinerea si renovarea manastirii, amintim pe cei mai importanti: Sfantul Stefan cel Mare construieste un baptisteriu, renoveaza biserica centrala si construieste un apeduct. Fratii Craiovesti dau ajutor anual cate 2.000 aspri, Neagoe Basarab construieste turnul de aparare si zidurile de incinta. Sfantul Constantin Brancoveanu construieste paraclisul Sfintii Imparati Constantin si Elena si reinnoieste chiliile manastirii.
În tezaurul mănăstirii se află şi icoana Maicii Domnului „Oglinda”, care, potrivit tradiţiei, a aparţinut împărătesei Teodora, soţia împăratului Teofil (829-842), luptătorul împotriva Sfintelor Icoane. În katholikon se află şi icoana Maicii Domnului Mirovlitissa „Izvorâtoarea de mir”.
O altă icoană importantă este cea a Maicii Domnului „Odighitria”, care are pictată pe spatele ei Răstignirea Domnului şi care este opera unei şcoli de pictură din Constantinopol (secolul al XIV-lea). Ea se mai numeşte şi „Antifonitria Lacului”, pentru că provine de la vechea Mănăstire Officiara, care se afla în locul Schitului Lacu de astăzi.
