Manastirea Esfigmenu este zidita intr-un golf adapostit de vant de pe tarmul nord-estic al Sfantului Munte Athos. Manastirea Esfigmenu ocupa toata suprafata stramta care este cuprinsa intre trei coline muntoase. Intemeietorii Manastirii Esfigmenu sunt dupa traditie imparatul Teodosie al II-lea si sora lui Pulheria.
Aceasta manastire au numit-o cu numele de „Simane”, adica „a tocat”. Denumirea de Esfigmenu si-a luat-o mai tarziu, de la o oarecare neîntelegere: Un tar al Rusiei a trimis multe ajutoare Manastirii Simane, dar cei care le-au adus au confundat manastirea cu o alta numita Simonopetra. Cand s-a aflat era deja tarziu. Atunci cei de la Manastirea Simane au hotarat sa-i schimbe denumirea numind-o Esfigmenu, adica „stramtorat”. Într-adevar, locul acela este stramtorat din trei parti de munti.
Unul dintre cei mai renumiti stareti ai Manastirii Esfigmenu a fost Sfantul Grigorie Palama care a facut si face in continuare mari minuni cu parintii si inchinatorii manastirii. Odata, pe cand maslinii nu rodisera deloc, prin rugaciunea lui s-au umplut de rod. Altadata a venit chelarul si a spus ca nu mai este untdelemn. Dupa rugaciunea Sfantului, mergand chelarul sa se uite, a gasit vasul pentru untdelemn plin pana sus.
Sfantul Grigorie Palama nu si-a parasit manastirea nici dupa adormirea sa. Acest lucru se cunoaste din urmatoarea minune: Manastirea Esfigmenu avea numai o fantana în curtea manastirii, dar apa le era insuficienta si parintii erau foarte stramtorati si necajiti din aceasta pricina. În acel timp, un negutator din Grecia se pregatea sa mearga la Ierusalim sa se închine la Sfintele Locuri. Într-una din nopti, i s-a aratat în vis Sfantul Grigorie zicandu-i: „Tu te pregatesti sa mergi la Ierusalim, dar eu îti zic sa te duci mai bine la Sfantul Munte, unde se afla o manastire numita Esfigmenu, la care eu am fost staret. Manastirea are mare lipsa de apa. Mergi si cheltuieste banii acolo, la descoperirea izvorului care se afla putin mai sus de manastire si crede ca însutita plata vei avea de la Hristos Dumnezeu pentru aceasta, chiar mai mare decat daca ai merge la Ierusalim”.
Desteptandu-se negutatorul, a multumit lui Dumnezeu si Sfantului, apoi a venit în Sfantul Munte, la Manastirea Esfigmenu. Dupa ce s-a închinat în biserica, a iesit din manastire îndreptandu-se în directia Manastirii Vatopedu, spre locul pe care i-l aratase Sfantul Grigorie. Gasind acel loc, a început a sapa cu toata dragostea. Sapand cam un metru si jumatate, a izvorat un izvor atat de mare si bun, cum nu se mai afla altul la fel în alte manastiri. Afland parintii manastirii despre aceasta, au multumit cu lacrimi lui Dumnezeu si Sfantului Grigorie, care nu i-a parasit nici dupa adormirea sa.
Aceasta manastire au numit-o cu numele de „Simane”, adica „a tocat”. Denumirea de Esfigmenu si-a luat-o mai tarziu, de la o oarecare neîntelegere: Un tar al Rusiei a trimis multe ajutoare Manastirii Simane, dar cei care le-au adus au confundat manastirea cu o alta numita Simonopetra. Cand s-a aflat era deja tarziu. Atunci cei de la Manastirea Simane au hotarat sa-i schimbe denumirea numind-o Esfigmenu, adica „stramtorat”. Într-adevar, locul acela este stramtorat din trei parti de munti.
Unul dintre cei mai renumiti stareti ai Manastirii Esfigmenu a fost Sfantul Grigorie Palama care a facut si face in continuare mari minuni cu parintii si inchinatorii manastirii. Odata, pe cand maslinii nu rodisera deloc, prin rugaciunea lui s-au umplut de rod. Altadata a venit chelarul si a spus ca nu mai este untdelemn. Dupa rugaciunea Sfantului, mergand chelarul sa se uite, a gasit vasul pentru untdelemn plin pana sus.
Sfantul Grigorie Palama nu si-a parasit manastirea nici dupa adormirea sa. Acest lucru se cunoaste din urmatoarea minune: Manastirea Esfigmenu avea numai o fantana în curtea manastirii, dar apa le era insuficienta si parintii erau foarte stramtorati si necajiti din aceasta pricina. În acel timp, un negutator din Grecia se pregatea sa mearga la Ierusalim sa se închine la Sfintele Locuri. Într-una din nopti, i s-a aratat în vis Sfantul Grigorie zicandu-i: „Tu te pregatesti sa mergi la Ierusalim, dar eu îti zic sa te duci mai bine la Sfantul Munte, unde se afla o manastire numita Esfigmenu, la care eu am fost staret. Manastirea are mare lipsa de apa. Mergi si cheltuieste banii acolo, la descoperirea izvorului care se afla putin mai sus de manastire si crede ca însutita plata vei avea de la Hristos Dumnezeu pentru aceasta, chiar mai mare decat daca ai merge la Ierusalim”.
Desteptandu-se negutatorul, a multumit lui Dumnezeu si Sfantului, apoi a venit în Sfantul Munte, la Manastirea Esfigmenu. Dupa ce s-a închinat în biserica, a iesit din manastire îndreptandu-se în directia Manastirii Vatopedu, spre locul pe care i-l aratase Sfantul Grigorie. Gasind acel loc, a început a sapa cu toata dragostea. Sapand cam un metru si jumatate, a izvorat un izvor atat de mare si bun, cum nu se mai afla altul la fel în alte manastiri. Afland parintii manastirii despre aceasta, au multumit cu lacrimi lui Dumnezeu si Sfantului Grigorie, care nu i-a parasit nici dupa adormirea sa.
Incepand din anul 2003, Manastirea Esfigmenu se afla sub asediul plin de „dragoste” al Patriarhiei Ecumenice si al Ministerului Elen de Interne pentru ca refuza sa-l pomeneasca la slujbe pe ereticul patriarh Bartolomeu. In manastire incepand cu anul 1972, la o inaltime care se poate vedea de pe mare, este afisat un steag negru pe care scrie cu litere mari albe in limba greaca „Ortodoxia i Thanatos” adica „Ortodoxie sau moarte” acesta fiind modul monahilor de la Manastirea Esfigmenu de a protesta impotriva ridicarii anatemelor de la 1054 de catre patriarhul ecumenic Athenagoras si Papa Paul al VI-lea.
Încercarea patriarhului eretic Bartolomeu de apropiere față de Biserica Catolică i-a determinat pe călugării de la Esfigmenu să nu-l mai pomenească pe patriarh la slujbe și în cele din urmă să nu-i mai recunoască autoritatea.
În 2003 autorităţile greceşti la dispoziţia patriarhiei au trimis un regiment de poliţie care au încercat să evacueze călugării. Asaltul mănăstirii a durat câteva săptămâni deoarece autorităţile nu se hotărau să aplice forţa.
În 2005 cu susţinerea autorităţilor eclesiastice a fost creată o obşte „alternativă” a mănăstirii Esfigmenu, loială Constantinopolului, iar Fanarul a recunoscut dreptul juridic al acesteia asupra mănăstirii. Mai târziu, procuratura din Salonic a cerut încă odată poliţiei sa „cureţe” mănăstirea de „zeloţi”, afirmând că aplicarea forţei va fi inevitabilă în cele din urmă „pentru restabilirea legalităţii”.
Călugării de la Esfigmenu afirmă că MAI din Grecia a dat ordinul de evacuare a obştii, peste 600 de ofiţeri de poliţie fiind mobilizaţi în acest scop; spunând că „guvernul va face tot posibilul ca obştea „nesupusă” să fie evacuată fără aplicarea violenţei”. Patriarhul de la Constantinopol a numit călugării „schismatici” şi a refuzat orice conciliere paşnică cu aceştia.
La Sfanta Liturghie in aceasta manastire nu sunt primiti cei care slujesc miscarii ecumenice si nici cei care tin calendarul nou. Acestia sunt lasati sa asiste doar la slujba de seara atunci cand se scot sfintele moaste la inchinare.
