(Ioan 7, 37- 53, 8, 12)
Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.
Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.
Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.
Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul.
Iar alţii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos?
N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David?
Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El.
Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El.
Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus?
Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om.
Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi?
Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei?
Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată!
A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei:
Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut?
Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc.
Şi s-a dus fiecare la casa sa.
Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
