Adică, scurt răspuns, adresat celor ce au întrebat
despre schimbarea calendarului nostru bisericesc ortodox, zis ,,stil vechi”
Zis-a Domnul:
Şi va fi după ce veţi trâmbiţa lui Iovil, când veţi auzi glasul buciumului să strige
tot norodul deodată: şi strigând ei vor cădea zidurile cetăţii
(Isus Navi 6, 5)
Vai fii părăsitori ! Făcut-aţi sfat nu prin Mine, şi tocmeală nu
prin Duhul Meu ca să adăugaţi păcate peste păcate
(Isaia 30, 1)
De ce aţi uita pre: Înfricoşat lucru este a cădea
în mâinile Dumnezeului celui viu
(Evrei 10, 31) ?
Dar să nu uite hristianii ortodocşi
nici pre cea zisă de Domnul că:
A Mea este izbânda: Eu voi răsplăti
(A Doua Lege 32, 35; Romani 12, 19)
Cel ce are urechi de auzit să audă
(Matei 11, 15)
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh Treimea cea prea sfântă, de o fiinţă şi nedespărţită, un Dumnezeu, carele au fost, este şi va fi, Acela neschimbat … ajutaţi cu al Său dar, mijlocit prin rugăciunile prea sfintei Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioara Maria şi cu ale tuturor sfinţilor, încercăm a lămuri în scurtime, prin această mică broşurică, pe fraţii noştri creştini ortodocşi, care vor să rămână fii adevăraţi ai Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit, atât despre chestiunea schimbării sfântului nostru calendar bisericesc ortodox, zis iulian stil vechi, cât şi despre alte reforme în legătură cu această schimbare necanonică.
Şi aceasta o facem, siliţi fiind de propaganda noilor calendarişti cu care împănează urechile ortodocşilor zicând cum că, împreună cu alte popoare ortodoxe pot făptui înlocuirea calendarului iulian ortodox prin cel gregorian, papistăşesc, şi Sfântul Munte al Athosului. Şi pentru ca să dovedim adevărul lucrurilor spunem cele ce vom înfăţişa aici – adevăr dispărut din atenţia noilor calendarişti, care caută prin constrângere şi înlocuire să pună cu forţa în Biserica Ortodoxă noile reforme, calendar de curând născut, chiar din însuşi aloruşi profeţii să le dovedim cum că punând mare temei pe ştiinţa filozofilor, s-au ridicat asupra Sfintei Tradiţii.
Pentru aceasta, întrebuinţând cuvinte pe înţelesul tuturor întru alcătuirea acesteia, smeriţi recurgem la a voastră luare aminte:
Prea iubite cititor
Zice Sf. Apostol Pavel:
Credinţa voastră să nu fie întru înţelepciunea oamenilor,
ci întru puterea lui Dumnezeu
(I Corinteni 2, 5)
I
Introducere
„Veacul în care trăim – zicea mitropolitul Nifon[1] – furnică de o mulţime de oameni ce se mândresc de ştiinţă şi dintre care o însemnată parte se crede în drept a hotărî despre religie numai pentru că au citit scrierile acelor oameni nenorociţi, ce şi-au pus toate talentele duhului în a grămădi nouri asupra adevărurilor religiei, alergând până şi la cuvintele cele mai grosiere. Cea mai mare parte din aceşti învăţaţi nu cred nimic în materie de religie, numai un respect politic pentru legile statului îi mai ţin în tăcere, nu îndrăznesc a publica slobozenia simţămintelor lor, dar îşi fac un sistem în parte, un fel de religiune de cabinet …”
Şi oare pe cine nu va înspăimânta auzind, nu de la cei din acele cabinete … prihănind sfânta noastră tradiţie calendaristică, ci chiar de la cel mai înalt prelat, numit patriarh al României mari, strigând cu capul descoperit şi îndemnând Senatul ca să înştiinţeze poporul cum că calendarul pe care l-au lepădat ei au fost păgânesc, iar acum s-au dat după altul ştiinţific ? Şi această hulă au aprobat-o întreg Sf. Sinod !!![2]
Se vede cât de colo la ce rezultate triste povăţuieşte progresiile ştiinţei de astăzi pre cei ce dau goana la întunericul apusului eretic ! Şi atunci să te mai minunezi dacă poporul azvârle cu barda în lună, imitând pe părintele lor, pe prinţii Bisericii, nu numai a huli sfântul nostru calendar bisericesc ortodox, ci nici să nu voiască a mai auzi de Biserică, îndrăznind şi la altele … !
Pentru care pilde rele, să ne fie îngăduit a povesti un fapt, spre a arăta puterea de imitaţie: ,,Un predicator bagă de seamă cum că întotdeauna când la începutul cuvântării făcea semnul sfintei cruci toţi copiii – în faţa cărora ţinea cuvânt – îl repetau şi ei, afară de unul pe care întrebându-l ‘pentru ce nu faci nicidecum semnul sfintei cruci ?’ răspunse: ‘Pentru că tatăl meu nu-l face niciodată’”[3].
Şi să nu dea Domnul Dumnezeu ca cineva din pricină că copiii cerului leapădă şi hulesc sfântul nostru calendar bisericesc ortodox să nu mai voiască a auzi de nici o rânduială bisericească ! … Care de altfel cei ce sunt şi voiesc a rămânea adevăraţi fii ai Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit, să se teamă a se învoi cu acei reformişti, care leapădă sfânta noastră tradiţie calendaristică, zisă stil vechi, deoarece pre acei defăimători îi vor ajunge osânda Sfântului Sobor Ecumenic al VII-lea ce zice: ,,Oricine pre toată predania bisericească ori scrisă, ori nescrisă, va lepăda-o să fie anatema”[4], adică să fie înstrăinat de Biserică, dându-se diavolului.
Şi pentru aceasta creştinii ortodocşi dacă-i vor întâmpina cu înfricoşări cei de moda nouă să le pună dinaintea lor zisa Sf. Maxim Mărturisitorul adresată lui Troil, senatorul împăratului Constant ce-l silea a primi tiposul din anul 648, zicându-i: ,,N-am scopos de a supăra pre împăratul, dar nu pot să mânii pre Dumnezeu. Oare aş putea eu suferi mustrările conştiinţei ? Şi ce aş răspunde lui Dumnezeu, dacă m-aş lepăda de credinţa şi predania părintească pentru lucruri lumeşti ?”[5]
Deci, fiindcă noii calendarişti zic cum că schimbarea calendarului nu aduce primejdie la mântuirea sufletului, şi mai spun că noul lor calendar nu seamănă cu cel papistăşesc zis de popor ,,nemţesc”, pentru aceasta să însemnăm ceva şi:
II
Despre chestia calendarului în legătură cu alte reforme bisericeşti
Calendarul nostru ortodox nu este făcut de păgâni, după cum propovăduiesc noii reformişti de astăzi, ci a fost, este şi va fi calendarul Bisericii Creştine Ortodoxe de Răsărit, adică calendarul aşa-zis iulian, stil vechi. Pre care calendar Sfinţii Părinţi la adunarea Sfântului Sobor I de a toată lumea din Niceea la anul 325 l-a îndreptat – de cum era până atunci – şi l-au predat drept calendar pentru Biserica Domnului nostru Iisus Hristos, după cum ne încredinţează însuşi Sf. Sinod al României[6], cu care calendar împreună au statornicit şi regulile hotărâtoare pentru data Sfintelor Paşti, care reguli se află în lucrările acestui Sfânt Sobor din Niceea, la Mateiu Vlăstar şi alţi pashologi (introducerea la Istoria Bisericească de Meletie, pag. 79).
Şi aceste rânduieli de cine s-au aşezat ?
De acei 318 Sfinţi şi Dumnezeieşti Părinţi Mărturisitori şi de rane purtători pentru Hristos, pre care Sfântul Împărat Constantin cel întocmai cu apostolii, la ospăţul ,,ce-l făcuse Sfinţilor Părinţi după isprăvirea Sf. Sobor din Niceea, cu dulceaţă le săruta ochii cei scoşi şi mâinile şi picioarele lor cele sucite şi stâlcite de vrăjmaşii creştinismului, pentru ca să primească sfinţenia lor”[7].
Şi pentru aceasta, îmbălsămat fiind de sfinţenia acelor oameni creştini, în scrisoarea adresată Bisericilor pentru cele hotărâte de către Sf. Sobor din Niceea, Sf. Constantin zice[8]: ,,Ascultaţi, dar, iubiţii mei fraţi, cu bucurie de acest ordin. Căci ceea ce este poruncit de sfinţii episcopi întru cele ale serbării Paştelui, nu este poruncit decât numai din însuşi voinţa lui Dumnezeu”.
Şi a ascultat Sfânta noastră Biserică Creştină Ortodoxă de Răsărit până astăzi, şi va asculta smeriţii ei fii în vecii vecilor, nerăsturnând nimic din cele ce au hotărât acei insuflaţi de Dumnezeu, de rane purtători şi mărturisitori Sfinţi Părinţi. Căci de altfel, vor fulgera în urechile călcătorilor cele zise de Domnul: ,,De nu va asculta nici de Biserică – Sobor – să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” (Matei 18, 17). Şi aceea a Sf. Apostol Pavel ce zice: ,,De va propovădui vouă cineva afară de ceea ce aţi primit, anatema să fie” (Galateni 1, 8). Şi osânda Sf. Sobor din Constantinopol ce zice: ,,Cei ce pun în defăimare sfinţitele şi dumnezeieştile canoane ale Sfinţilor Părinţilor noştri, care şi pe Sfânta Biserică o sprijineşte şi pre toată creştinească petrecere împodobind-o o povăţuieşte către dumnezeiască evlavie, fie anatema”[9].
Şi aceasta cu glas înalt sfinţiţii propovăduitori o mărturiseşte zicând:
,,Deci după datorie trebuie să se dea toată şi deplin credinţa şi cinstea soborului celui de a toată lumea, ca celui ce însemnează adecă pre Biserica cea sobornicească, al căreia – după cum dumnezeiescul apostol prin multe locuri zice – Cap fără de moarte şi prea înţelept este Hristos. Pentru aceea şi credem cum că Soborul Ecumenic de Dumnezeiescul Duh al lui Hristos luminându-se, toate drept le hotărăşte şi fără de greşeală şi dogmele şi canoanele, după care suntem datori să vieţuim toţi. Pentru aceasta dar, ca să zicem în scurt: Oricine nu va voi să se supună Soborului celui de a toată lumea, aceasta din partea şi nădejdea cea creştinească a căzut …”[10].
Şi iarăşi în Pedalion citim următoarele:
,,Cel ce se împotriveşte Sf. Sobor Ecumenic, se împotriveşte Duhului celui Sfânt, celui ce grăieşte prin ,,Soboarele Ecumenice, şi se face eretic şi anatematisit”[11].
Şi însuşi Papa Dialogul anatematiseşte pre cei ce nu se supun Sinoadelor Ecumenice[12].
Şi pentru ca să vadă creştinii noştri cât este de mare autoritatea sfintelor canoane şi cât este de înfricoşată osânda celor ce din nenorocire le calcă, cităm aici hotărârea înţeleptului împărat Leon, care zice:
,,Primesc pe Sfintele şapte Ecumenice Soboare, ca pre Sfânta Evanghelie”[13].
Iar Sfântul Ecumenic Sobor al V-lea, în epistola sa către Iustinian zice:
,,S-au hotărât de Sfinţii Părinţi şi după moarte a se da anatemei, cei ce ori în credinţă ori în canoane ar păcătui”.
Prin urmare, ,,dacă Biserica lui Iisus Hristos trăieşte sub nevăzutul Cap al Fiului lui Dumnezeu şi se însufleţeşte de Duhul lui Dumnezeu, pentru aceasta fireşte urmează ca canoanele Bisericii să poarte asupra şi pre însuşi dumnezeiască pecete”[14].
III
Combaterea hulei noilor calendarişti
Aşadar, faţă de atâtea dumnezeieşti mărturii, putea-vom noi tăcea când auzim hulindu-se mereu de către noii calendarişti, cum că calendarul nostru bisericesc ortodox, zis stil vechi, a fost şi este păgânesc[15] ?; şi cum că Sfinţii Părinţi la Sfântul Sobor I Niceean au greşit în socoteli[16], căci zic ei: ,,Deosebirea dintre anul astronomic şi anul civil calendaristic, în trecere de veacuri a devenit simţitoare, pricinuind atât în viaţa religioasă obştească, cât şi în cea economică a statului mari şi nesocotite pagube morale şi materiale”.
Oare aceste rostiri nu se socotesc ca o hulă împotriva Sfântului Duh, Cel ce a lucrat în purtătorii de Dumnezeu Sfinţii Părinţii noştri minunile şi au grăit prin El la Sfintele Soboare Ecumenice şi de pre alocurea, cele ce folosesc spre pacea şi mântuirea a tot sufletul creştin ortodox ?; şi care păcat al hulei împotriva Sf. Duh nu li se va ierta niciodată (Matei 12, 32).
Iar dacă cineva ca Sfinţii Părinţi au fost acei ce au făcut aceea şi aceea, Sf. Părinţi sunt şi cei de acum, care fac ce voiesc … Bine. Dar să facă dragoste să pună puţin urechea la cele zise de Sf. Simeon Noul Teolog, cum că ,,Sfinţii Părinţi sunt acei ce cu duhul smereniei şi cu sfinţenie lucrează poruncile Evangheliei … iar nu cei ce numai către pungă caută … etc. Deoarece nici însuşi Soborul Ecumenic nu poate desfiinţa ceea ce au făcut alt Sobor Ecumenic, ci întăreşte şi lămureşte şi dezvoltă.
O ! cum de au uitat prea sfinţii sinodali pre însuşi a lor hotărâri din trecut, când întrebându-se de către patriarhul Ioachim al III-lea în 1902, ce zic despre schimbarea calendarului ?, ei au răspuns între altele cum că ,,nu le este iertat nimănui, nici cu vârful degetului a se atinge de hotărârile cele prea vechi care înfăţişează slava mare a Bisericii noastre Ortodoxe”.
Care de altfel şi mai înainte a hotărât iarăşi cum că ,,calendarul iulian fiind foarte strâns legat cu aşezămintele Bisericii Ortodoxe, stabilite de Sfintele Soboare pentru prăznuirea Paştelui şi cu celelalte sărbători comune Ortodoxiei, nici o Biserică particulară nu-l poate premeni, fără daune de a deveni schismatică către totalitatea Ortodoxiei”.
Încă şi mai apoi în multe şedinţe sinodale, precum şi în cea din 24 noiembrie 1921 au aprobat zisa din calendarul ortodox pe toţi anii, unde la pagina 190 după ce arată abaterile calendarului gregorian strigă:
Astfel fiind adevăratul lucrurilor, de ce n-am fi lăsaţi în pace, şi s-ar strecura şi nu ni s-ar tot îndesa gândul nepotrivit şi neortodox – fie din partea celor nechemaţi, fie din partea celor lipsiţi de adevăratul duh bisericesc – de a părăsi şi bisericeşte după cum am părăsit şi politiceşte stilul vechi şi a ne însuşi stilul nou, care va fi păcătuind mai puţin din punct de vedere astronomic, dar păcătuieşti mult din punct de vedere bisericesc?
,,Cei de alte religiuni să aibă la noi toată libertatea calendaristică în viaţa duhovnicească, iar noi nu ?
Drept aceea, bine s-au zis că ‘ierarhii noştri fiind la dispoziţia statului şi în puterea politică a statului acest stat e natural să facă cu ei tot ce găsesc guvernele cu cale’”[17].
Şi din această pricină s-au pomenit ortodocşii cu hotărârea sinoadelor privitoare la unificarea calendarului iulian cu cel gregorian, care cu toţii au convenit la această schimbare fără gândire adâncă şi neprihănită, fără mustrare de cuget şi zdrobire de inimă”[18].
Deci, toate acestea şi altele mai multe avându-le în vedere adevăraţii fii ai Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit – dintre care şi noi facem parte cu darul lui Dumnezeu – nu pot primi vreo schimbare în cele poruncite şi predanisite de această Sfântă Biserică, fără a cădea sub osânda anatemelor apostoleşti şi sinodiceşti; deoarece noii calendarişti de-a dreptul arată nesupunere Sfintelor Soboare Ecumenice, care au pecetluit împreună cu altele şi pre a noastră ortodoxă rânduială calendaristică şi Pascalia.
Şi cu atât mai mult cu cât reforma calendaristică este aflare papistăşească, îndrăznită de Papa Grigorie al XIII-lea la anul 1582, scornitură osândită şi dată anatemei de toată adunarea episcopilor ortodocşi în mai multe rânduri; în 1583 şi 1593 pe vremea patriarhului Ieremia al II-lea, de faţă fiind toţi ierarhii Bisericii Creştine Ortodoxe de Răsărit; şi în cea de pe vremea altui patriarh Ieremia al III-lea, adunată în 1572 în Constantinopol tot împotriva scorniturilor papistăşeşti, care sfânt sobor între alte lucrări a răspuns şi anglicanilor, cum că ,,numai atunci Bisericile Ortodoxe de Răsărit se vor uni cu Biserica Anglicană, când dânsa va lepăda toate dogmele cele rătăcite ale protestantismului”[19].
Şi aceste Sfinte Soboare au fost urmate şi de alte mari adunări de sfinţi episcopi, precum cea din 1595 din Iaşi ţinută contra propagandei ce se făcea în Rusia spre a ademeni pe ortodocşi la unirea cu biserica papistăşească, precum şi cea de la 1642, ţinută tot în Iaşi etc.
De asemenea împotriva acestei scornituri papistăşeşti, a calendarului gregorian, au scris, deosebi de sobor, şi patriarhul Ieremia al II-lea două scrisori, şi fericitul Meletie Pigas la 1585, în urmă patriarh al Alexandriei, şi protosinghelul Meletie Sirigiul în 1642, şi vestitul pascal al şcoalei din Bucureşti Sevastopol Trapezudeanu şi alţi mulţi. Toţi aceştia având la îndemână hotărârea a 7-a a Sf. Sobor din 1583 ce zice: ,,Cei ce nu urmează obiceiurile Bisericii lui Hristos, după cum cele 7 Sfinte Soboare de toată lumea au aşezat şi Sfintele Paşti şi calendarul bine legiuindu-se ca să le urmăm neschimbate, şi voieşte a urma cea de nou Pashalie şi calendarul lui Papa Grigorie şi a celor fără de Dumnezeu astronomi, şi se încontrează la toate acelea ale Sfinţilor Părinţi şi voieşte a le răsturna şi a le strica, lasă să aibă anatema şi afară din Biserica lui Hristos şi de adunarea celor credincioşi să fie.
Iară voi cei binecredincioşi drept slăvitori creştini rămâneţi în ceea ce v-aţi învăţat şi v-aţi născut prin botez şi v-aţi crescut şi când va chema vremea şi pe însuşi sângele vostru să-l vărsaţi ca să păziţi credinţa cea de la Părinţi predată şi mărturisită; şi să vă păziţi şi să vă luaţi aminte despre unii ca aceştia, ca şi Domnul nostru Iisus Hristos să vă ajute totdeauna şi totdeauna şi smeritele noastre rugăciuni să fie cu voi la toţi. Amin”.
Aşadar noii calendarişti, gânditu-s-au că prin acestea fac dezbinare în Biserică ? pre care i-au şi întâmpinat acum cu protestul unele din Patriarhiile şi Bisericile Ortodoxe[20]. Şi care păcat al dezbinării Bisericii, nici sângele muceniciei nu-l poate spăla, precum hotărăşte Sf. Ioan Gură de Aur[21] şi Sf. Dionisie al Alexandriei[22].
_____________________________
[1] În prefaţa ,,Catehismul vârstei mature”.
[2] Vezi enciclica sinodală din iulie 1924.
[3] ,,Dizertaţiuni filozofico-relig.”, de G. Pârvu.
[4] Al 2-lea Tom al Sinoadelor, foaia 883.
[5] Vezi ,,Dicţionarul aghiografic” de Gherasim Timuş Episcopul faţa 563.
[6] În cuvântul Pashaliei la urma Ceaslovului ediţia a II-a a Sf. Sinod al României 1896, pag. 669; precum şi hotărârea şedinţei Sf. Sinod al României din 1899 cu nr. 217 din 21 octombrie.
[7] Istoria Bisericească a lui Meletie, partea a II-a, tomul I, pag. 156, Viaţa Sf. Constantin la Evsevie, cartea 3, cap. XV.
[8] Idem, idem, idem, cartea 3, cap. XX.
[9] Tom al II-lea al Sinodicalelor, foaia 977.
[10] ,,Epitomi ton dogmatom”, cap. 8: prolegomena.
[11] Pe la urma sholiei de la Sf. Sobor I.
[12] În cartea I, epistolia 24.
[13] Cartea a V-a a Vasilicalelor, titlul 3, cap. 1.
[14] ,,Dreptul bisericesc” de episcop Silvestru, 31.
[15] Enciclica sinodală din iulie 1924.
[16] Vezi Călindarul şi Moşu Gheorghe de la Mitropolia Iaşiului.
[17] Revista ,,Crucea” 1924, pag. 9-10.
[18] Apare şi documente, pag. 296.
[19] Şedinţa Senatului României, 15 aprilie 1893.
[20] ,,Biserica Ortodoxă Română”, aprilie 1925.
[21] În voroava a II-a către Efeseni.
[22] În Epistolia către Navat Episcopul.
sursa: www.catacombeleortodoxiei.ro
