Acasă Articole si studii Războiul împotriva Bisericii. Lupta pentru a păstra Adevărul și Unitatea în BOSVR

Războiul împotriva Bisericii. Lupta pentru a păstra Adevărul și Unitatea în BOSVR

2539
Corabia bisericii ortodoxe

,,Nici sângele muceniciei nu poate spăla păcatul despărţirii Bisericii”

Lumea este în plin război, unul pornit la nivel global împotriva bisericii, nu a oricărei ,,biserici”, ci mai ales împotriva celei care contează, cea Ortodoxă. Ea este cea mai prigonită, iar asta este tot mai vizibil. Biserica s-a născut în catacombe și va sfârși tot în catacombe.

Rusia, țara cu cel mai mare număr de creștini ortodocși din întreaga lume, a fost atrasă în războiul actual de către Ocultă din mai multe motive, iar unul dintre ele îl constituie lupta care se va porni la vremea potrivită împotriva celei mai mari biserici din lume. Nu departe, în Ucraina, (locul trei mondial ca număr de creștini ortodocși) este mult mai vizibil acest fenomen, bisericile ortodoxe sunt deja vandalizate și închise, iar preoții și ierarhii prigoniți și chiar omorâți.

În Republica Moldova s-a pornit o campanie susținută de denigrare și discreditare a bisericii ortodoxe. România (locul patru în lume ca număr de creștini ortodocși, urmată de Grecia pe locul cinci) nu face nici ea excepție, doar că lucrurile stau puțin diferit. După cum probabil știți, sinoadele și bisericile vechi calendariste din lume au fost aproape toate lovite de schisme și dezbinări. Pe fondul orgoliilor și al luptelor pentru putere ele au fost apoi în mare măsură infiltrate și dinamitate din interior. Rusia și Grecia sunt exemple elocvente în acest sens.

Noul Ecumenism deghizat în Vechi Calendarism

Mai nou însă se petrece un alt fenomem. După fărâmițare se încearcă la nivel global reconstrucția lor, crearea unui soi de ecumenism vechi calendarist deghizat în conservatorism tradiționalist patristic.

Ideile cuprinse și mai ales desprinse din Tezele Ecleziologice și teoriile mădularelor bolnave ale ereticului Kiprian Koutsumbas (care a preluat, rafinat și reformulat doctrina ecumeniștilor) au reprezentat calul troian care a distrus multe sinoade vechi calendariste adevărate. Aceste teze constituie acum, la nivel de esență, liantul prin care se militează pentru o falsă reîntregire (ideea unui viitor Mare Sinod vechi calendarist este doar una dintre cele care pregătesc terenul noului ecumenism tradiționalist cu mască) care promite pacea și unitatea între vechi calendariști.

Acest aparent front comun de unitate și rezistență împotriva ecumenismului este în realitate el însuși un soi de ecumenism abil camuflat în vechi-calendarism.

BOSVR s-a trezit cu ajutorul Lui Dumnezeu din înșelăciune și a ieșit din această falsă comuniune și unitate de credință mărturisind Adevărul. Acest lucru deranjează acum enorm anumite interese și pe acest fond general s-au activat și au intrat în joc anumite forțe cu scopul de a distruge biserica noastră. Dacă nu a mai fost posibilă ținerea BOSVR în captivitatea ereziei datorită unor nefericite foste comuniuni, s-a trecut la planul al doilea, discreditarea și fărâmițarea ei pe cât posibil din interior.

Campania susținută de discreditare a BOSVR

În ultima vreme, de când a început să fie înțeleasă și cunoscută mai bine înșelăciunea chiprianită, atât la nivel dogmatic sinodal cât și de către creștinii dreptslăvitori, împotriva bisericii noastre s-a pornit o amplă și susținută campanie de ponegrire, denigrare și dezinformare, ascunsă sub aparența unor false intenții bune menite chipurile să scoată adevărul la lumină.

Unii autoinvestiți ,,justițiari” scot mai nou la lumină diverse scenarii și documente pe care le mediatizează propagandistic. În plus, într-o notă gravă, unul dintre aceștia ne anunță cu emfază la fiecare prilej creat anume pentru asta, că va merge până la capăt chiar cu prețul vieții, oferind astfel o închipuită aură martirică întregii operațiuni. Spunem ,,operațiuni” deoarece, conform spuselor repetate ale acestui cruciat modern, în spatele său sunt de fapt mulți alții, unii teologi, alții juriști sau specialiști în diferite domenii. Vorbim despre oameni cu acces la informații, arhive și dosare, unul mai bine intenționat decât altul, care se execută toți fără crâcnire și produc la cerere referate pe bandă rulantă mai ceva ca un tonomat.

Nouă acești oameni punctuali și binevoitori ne par a fi mai degrabă slujitori ai sistemului (serviciilor, poate chiar ale unora foarte speciale de tipul S.I.M.). Probabil unii dintre acești justițiari sunt sinceri și bine intenționați și e posibil să nu realizeze că sunt în realitate doar niște pioni abil manevrați. Contrar aparențelor, în fundalul paravanului e posibil să fie de fapt alți regizori care exploatează râvna lor pentru dreptate.

Scopul este probabil unul singur, sub pretextul luptei pentru a curăța și reface biserica, se dorește în realitate distrugerea și dezbinarea ei. Primul pas urmărit este schisma și ne sunt deja prezentate propagandistic la nivel de programare predictivă taberele, nordiștii și sudiștii, iar la final și câteva alternative (tabăra fostului mitropolit și a celor îngrădiți) pe care le vom analiza mai spre finalul materialului.

Schisma – Nici sângele muceniciei nu poate spăla păcatul despărţirii Bisericii

Frați creștini, schisma este cumplită și chiar mai periculoasă uneori decât erezia. Din erezie te poți oricând întoarce relativ ușor cu pocăință mărturisind adevărul. Din schismă mult mai greu, o ruptură de acest fel greu mai poate fi refăcută. În plus cel care a inițiat schisma se poate eventual întoarce din ea, dar mult mai greu îi va putea trage înapoi pe cei pe care i-a smintit și depărtat de biserică. Va da socoteală pentru toate sufletele acestora, vai de cel prin care se face o sminteală de acest fel.

În Pidalion, în comentariul la canonul 31 Apostolic, despre schismă și lupta de a păstra pe cât de mult posibil unitatea Bisericii, citim așa:

„Spune dumnezeiescul Hrisostom (Omilia 11 către Efeseni), că a zis un om Sfânt, că nici sângele muceniciei nu poate spăla păcatul despărţirii Bisericii. Şi a dezbina cineva Biserica este un rău la fel de cumplit ca a cădea în erezie. Scrie însuşi Dionisie al Alexandriei Mărturisitorul, în epistola către Navat Episcopul, că se cuvine a pătimi cineva orice rău ar fi numai să nu dezbine Biserica; şi că este mai slăvită mucenicia, ce ar suferi cineva pentru a nu dezbina Biserica, decât mucenicia ce ar răbda-o pentru a nu sluji idolilor. Fiindcă în mucenicia cea pentru a nu sluji idolilor, mărturiseşte pentru folosul sufletului său, iar întru cea pentru a nu dezbina Biserica mărturiseşte pentru folosul şi unirea a toată Biserica“.

Noi, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, mai păstrăm încă ceva ce alții au pierdut de mult. Am rămas aproape mereu uniți și feriți de schisme. Această unitate internă ne-a ajutat să revenim chiar din erezia în care am fost atrași prin înșelăciune multă vreme. Întoarcerea s-a făcut prin Mărturisirea de Credință, iar pocăința pentru cădere a fost asumată public, într-o primă fază, tot prin acel document. Cu adevărat, se impunea această cerință a pocăinței din partea BOSVR pentru toată istoria comuniunilor nefericite care ne-au afectat ecleziologic.

Pocăința BOSVR, pași spre îndreptare

Într-o paranteză, vom face o scurtă analiză punctuală pe textul paragrafului respectiv despre pocăință, din Mărturisirea de Credință.

„ – Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, cu grijă duhovnicească și conștiință ortodoxă profundă, răspunde provocărilor (actuale) și, de asemenea, imploră mila si ajutorul lui Dumnezeu pentru toate greșelile din trecut și pentru rezolvarea tuturor problemelor actuale.”

Această pocăință asumată public în cel mai important document al bisericii noastre, chiar dacă are o formulare scurtă, este totuși una cuprinzătoare și profundă. Acest lucru reiese limpede din cuvintele alese în acel paragraf. Aplecarea spre pocăința nu se face oricum, ci ,,cu grijă duhovnicească și conștiință ortodoxă profundă”, iar mila Lui Dumnezeu nu este cerută doar ca o rugăminte, ci este implorată (conform dexonline, a implora înseamnă, ,,a ruga pe cineva insistent, cu disperare și cu umilință”).

Apoi, pocăința se face ,,pentru toate greșelile din trecut” apelând la Mila lui Dumnezeu. În exprimarea ,,toate greșelile” sunt cuprinse și ambele comuniuni, adică inițial cea cu SIR și mai apoi cu GOC-K.

Deoarece tema pocăinței nu este proprie și specifică unui document precum Mărturisirea de Credință (unde a fost abordată scurt și la modul general), sperăm că aceasta va face subiectul unei adresări separate care să cuprindă treptele pocăinței și pașii necesari îndreptării, după învățătura sfinților părinți. Este ultimul pas și cel mai ușor care trebuie făcut, pentru a încheia odată pentru totdeauna acest capitol sensibil al ,,greșelilor trecutului”.

Revenind la subiectul nostru, trebuie să înțelegem toți că nimic nu poate justifica acum o schismă, nu există nici un motiv sau temei dogmatic care să ne dezbine după asumarea Mărturisirii de Credință. Dacă schisma s-ar întâmpla, Doamne ferește, ea ar fi doar rodul unor orgolii personale, iar cei vinovați ar trebui să își asume cumplita realitate că nici sângele lor, chiar dacă ar fi unul mucenicesc, nu ar putea spăla păcatul unei schisme nejustificate dogmatic.

Avem acum și prin Mărturisire publică asumată Adevărul de Credință și păstrăm unitatea internă a bisericii ferită de schisme și dezbinări. Haideți să nu ne lăsăm ispitiți de capcanele întinse în fața noastră atât de abil și să nu lăsăm loc pentru nici un fel de dezbinare. Dușmanii bisericii nu pricep că atât ”cei din nord” cât și ”cei din sud”, împărtășesc în cuget și fapte aceeași credință și mărturisesc împreună același Adevăr. Contrar oricăror disensiuni sau divergențe, absolut normale și firești până la urmă pentru orice structură administrativă bisericească, noi suntem frați întru credință și nădăjduim că nimic nu ne va putea dezbina.

Noi îi cunoaștem aproape pe toți slujitorii bisericii, aceștia sunt oameni deosebiți atât la Slătioara cât și la București, atât la Galați cât și la Brădățel, atât la Cucova cât și la Sibiu, iar exemplele pot continua mult și bine. Noi îi iubim și îi respectăm pe toți și nu plecăm urechea la bârfele și iscodirile cârcotașilor de serviciu.

Dosarele din Arhivele Securității – Dincolo de Aparențe

Să ne rugăm pentru unitatea bisericii noastre și să ne ferim de schismă ca de foc, pentru că asta dorește vrăjmașul Adevărului. Trist este că acesta lucrează prin oameni și pentru a oferi impresia unei legitimități acestui demers de calomniere a BOSVR, sunt invocate și expuse în spațiul public diverse documente din arhivele fostei securități. În plus, suntem provocați să demontăm aceste documente dacă putem. Provocarea poate părea una de netrecut pentru omul neinformat care nu poate demonta ușor asemenea afirmații sau documente. Arhivele securitații par un zid de netrecut și doar rostirea acestor cuvinte îi intimidează pe unii.

Dacă lupta pentru adevăr, a celor care atacă biserica noastră ar fi onestă, ei nu ar folosi dubla măsură și nu ar invoca doar documente (unele dintre ele false) care favorizează intenția expusă și mai ales nu le-ar rupe din context, ci ar prezenta situația în ansamblu. Instrumentarea de către aceștia a cazului mitropolitului Galaction Cordun este un exemplu școală care ilustrează perfect modul duplicitar de operare. Să facem o scurtă analiză pe acest subiect.

Planul Securității de discreditare a Mitropolitului Galaction Cordun și de folosire a lui în vederea destrămării BOSVR

Printre alte acuze, fostului mitropolit Galaction Cordun îi sunt atribuite niște scrisori prin care s-ar fi dezis de BOSVR și ar fi cerut insistent să fie reprimit în BOR smerit și cu capul plecat, cerând printre altele și o pensie, un ajutor financiar.

Dacă s-ar fi abordat cu sinceritate tema acestor scrisori, atunci ar fi fost expuse și alte aspecte conexe cu adevărat importante. Acestea există și sunt prezentate pe parcursul mai multor file într-unul dintre dosarele sale (dosar CNSAS I 236362. 001 Galaction Cordun). Vom prelua și reda aici o sinteză elocventă și edificatoare publicată deja sub următorul titlu ,,Plan de acțiune a Securității de folosire a lui Galaction Cordun în vederea destrămării dizidenței stiliste”.

În data de 9 iulie 1958 securitatea a propus un plan de acțiune pentru folosirea mitropolitului Galaction Cordun în vederea destrămării dizidenței stiliste. Astfel pe lângă Galaction Cordun a fost dirijat agentul ,,Florică” care a avut ca sarcină să-l convingă să renunțe la stilism și să caterisească pe ierarhii făcuți de el (Oța, Glicherie, Meftodie): ,,Se va întocmi un plan de dirijare al agentului Florică prin care scontăm să obținem de la acesta materiale scrise împotriva stiliștilor și în cele din urmă desolidarizarea de ei”. Apoi a fost contactat de către securiștii Maior Sican Dumitru si Lt. Col. Zambeti H. sub acoperirea de delegați ai Departamentului Cultelor. Sub promisiunea unor avantaje materiale de hrană și bani (acordarea unui supliment de 500 lei la pensie) Galaction Cordun trebuia să-i caterisească pe conducătorii bisericii de stil vechi.

Acest plan a avut ca scop ,,să zdruncine încrederea credincioșilor de stil vechi în ierarhii stiliști și apoi caterisirea acestora”. Mai departe, planul urmărea ca Galaction Cordun să fie mutat la nepoata sa, Georgescu Georgeta, în colaborare cu Departamentul Cultelor pentru a nu da de bănuială credincioșilor de stil vechi că acțiunea a fost sub presiunea bisericii oficiale, ci a venit din inițiativă proprie.

I-au fost fabricate scrisori (fila 132 din dosarul său) prin care își cerea iertare față de patriarhie și scrisori de caterisire a episcopilor de stil vechi pe care el trebuia doar să le semneze. Dumnezeu l-a întărit și a rămas neclintit în credința sa până la moarte.

Dosarele și Documentele false și fabricate de către fosta Securitate

Cei care au cercetat cu profesionalism și onestitate dosarele din arhivele securității au înțeles un lucru extrem de important, dar prea puțin cunoscut. Acesta ar putea fi rezumat la modul simplist așa: Contrar celor afirmate de către detractori, organele securității au avut mână liberă să falsifice și mai ales să producă documente, scenarii, afirmații și acuzații total false și fabricate, care să servească interesul lor specific în și pentru anumite cauze și dosare. Aveau permisiunea și libertatea de a interveni în multe situații, iar imaginația lor era debordantă așa cum am aflat despre anumite cazuri documentate din arhive.

Cine afirmă că băieții sistemului erau foarte corecți și doar consemnau cu acuratețe faptele, ori vă minte cu nerușinare ori este un ignorant care vorbește din auzite. Acest fapt l-am aflat direct de la cercetători avizați, care fac muncă de documentare și cercetare în arhivele securității de ani de zile și care vorbesc în perfectă cunoștință de cauză pe acest subiect. Securitatea a creat documente false. Acestea sunt amestecate cu cele reale și este foarte greu pentru un ochi neantrenat să distingă între unele și altele.

Există însă și situații fericite ca aceasta, când realitatea reiese limpede și punctual chiar din spusele lor și se poate înțelege fără prea mare efort că totul a fost un soi de operațiune de tip ,,false flag”. Ei bine, exact aceste scrisori false și altele similare sunt scoase la lumină cu ,,surle și trâmbițe” și în jurul unor asemenea concluzii și argumente sunt construite atacurile dirijate menite să îi discrediteze pe acești slujitori ai bisericii noastre. Totul chipurile pentru a face curățenie în biserică și pentru a scoate la lumină adevărul!

Adevărul se poate înțelege din faptele acestor slujitori, analizând toată imaginea de ansamblu, iar nu citând sau prezentând doar anumite documente fabricate și fragmente de realitate rupte din context, așa cum procedează cei care fac cancan mediatic online. Să nu uităm că pe acest teren minat al Adevărului de credință, ispitele cele de-a dreapta sunt mult mai mari decât cele de-a stânga. Mulți s-au rătăcit și s-au pierdut și vrând să facă bine bisericii au ajuns departe de ea, iar vrând să lucreze pentru adevăr au ajuns să slujească minciuna.

Oare nu se vede limpede că mitropolitul Galaction Cordun prin faptele sale nu s-a dezis niciodată de BOSVR? Acest ierarh a fost prigonit pentru apartenența la biserica noastră până la final, chiar și la înmormântarea sa ce a avut loc la Mn. Slătioara în condiții restrictive impuse de către autoritățile vremii. Dacă mitropolitul Galaction Cordun s-ar fi dezis cu adevărat de BOSVR și ar fi solicitat reprimirea in BOR, oare aceasta din urmă nu ar fi exploatat la maximum acest episod? Ar fi fost o magnifică și de neratat ocazie, de care BOR ar fi profitat mediatic din plin pentru a discredita și diminua credibilitatea și succesiunea BOSVR.

Apoi, să nu uităm, securitatea pentru a face rău instituției bisericii (fie ea oficială, vechi calendaristă, catolică sau greco catolică etc.) a fabricat de multe ori documente sau dosare false celor pe care dorea să îi compromită. Aveau mână liberă și grozăviile pe care le scorneau nu aveau limite (cazul fostului mitropolit anticomunist Nicolae Bălan căruia securitatea i-a fabricat un profil fals cu documente false, este unul relevant în acest sens și nu îl vom prezenta datorită picanteriilor smintitoare). Vă semnalăm aici, spre încredințare, doar un alt caz documentat din arhivele securității:

Cardinalul Todea Alexandru, care a făcut 14 ani de închisoare. Puţine personalităţi ale spaţiului mureşean au „beneficiat” de atâta atenţie din partea fostei Securităţi, cum a avut parte Cardinalul Todea. Documente din arhivele securității vorbesc despre păienjenişul unor mecanisme diabolice, despre energiile umane şi financiare, care au fost antrenate pentru a reduce la tăcere o voce autoritară, respectată, un simbol al bisericii greco-catolice.

Din nou despre „băieții cu ochi albaștri” și tehnica Scrisorilor False

Printre altele, acestui om i-a fost înscenată o scrisoare complet falsă. A fost scrisă în numele său fără ca el să știe ceva și adresată ca din partea lui, enoriașilor pe care îi convoca la o anumita dată și oră pentru a face rugăciune ca biserica unită să fie repusă în legalitate. Scopul era de fapt acela de a-i identifica exact pe toți cei care vor răspunde acestui apel la rugăciune.

După cum observați, metoda scrisorilor false era la modă și securitatea o folosea de câte ori era nevoie. Acesta este doar un exemplu și l-am ales tocmai pentru că subiectul este membrul unei alte confesiuni. Dacă față de greco-catolici nu au avut menajamente și le-au înscenat atâtea, oare față de BOSVR să fi avut rezerve? Din contră, noi și în prezent suntem un ghimpe pentru BOR și pentru orice alte confesiuni. Asta pentru că le oferim model de comparație. Suntem reperul care prin contrast le demonstrează minciuna.

Legat de subiectul fostei securități în relație cu mitropolitul Galaction Cordun mai este un detaliu care trebuie atins și anume, cazul informatorului Florică pomenit în dosarele securității în mai multe locuri (reluăm exemplul de mai sus cu citat: ,,pe lângă Galaction Cordun a fost dirijat agentul Florică”). Unii dintre ei care au analizat dosarele alocate mitropolitului Galaction Cordun și au pus cap la cap mai multe piese din ”puzzle”, au ajuns la concluzia că agentul Florică e posibil să fi fost chiar Dudu Velicu.

Dudu Velicu, alias Viator/Florică etc.

Acest personaj a fost printre altele, pe rând, secretar al patriarhului Miron Cristea, director al cancelariei Mitropoliei Moldovei, funcţionar la Secţia de Cenzură Externă și director de cabinet al Serviciului Special de Informaţii. Rolul său nu a fost străin de cel al serviciilor secrete, pe care le informa constant despre tot ce se întâmpla şi se discuta în mediul teologic românesc.

De la Dudu Velicu avem o frescă detaliată asupra evenimentelor şi faptelor care se consumau și în Biserica Ortodoxă Română după al Doilea Război Mondial. Ne-au rămas publicate în două volume și însemnările sale zilnice sub titlul ,,Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României”, material în care amestecă adevărul cu minciuna, speculația și dezinformarea într-o manieră inconfundabilă specifică unui securist informator de carieră. Aceste cărți, printre altele, au ajuns să fie surse de inspirație pentru anumiți detractori ai BOSVR care citează de aici ce le convine pentru a denigra chipurile într-o manieră documentată biserica noastră.

Acest personaj ,,cu greutate” se pare că a fost ,,alocat” fostului mitropolit Galaction Cordun, pe care l-a și catalogat și etichetat aiuristic în memoriile sale (îl pomenește începând din 1948 și până în 1957, pentru o perioadă de aproape 10 ani doar în aceste scrieri) unde amestecă în mod profesionist, ca un veritabil securist de top, minciunile cu adevărul. Atenție de unde vă inspirați!

Fapte versus Documente

Mitropolitul Galaction Cordun, episcopul Evloghie Oța și mitropolitul Silvestru Onofrei, printre alții, sunt oameni care au mărturisit corect Adevărul de Credință. Atenția noastră ar trebui să se îndrepte spre faptele lor pilduitoare, lupta, sacrificiul și jertfa imensă depusă pentru a duce Adevărul mai departe prin instituția bisericii dreptslăvitoare. Noi, care beneficiem și ne bucurăm de moștenirea lor, nu suntem vrednici nici măcar să vorbim despre ei. Și dacă o facem, măcar să avem decența bunului simț în adresare, fără să îi jignim și etichetăm cu ușurință în baza unor probe manufacturate de către una dintre cele mai odioase instituții ale trecutului comunist.

Faptul că aceștia sunt în dosarele securității etichetați poate ca informatori sau colaboratori, nu reprezintă nimic smintitor pentru un creștin cu o bună așezare duhovnicească. Aceasta era practica securității și nimeni nu știe exact contextul, realitatea sau tot adevărul din spatele unor ipoteze forțate, pentru a emite cu certitudine concluzii. Mai pe românește ,,nu tot ce zboară se mănâncă”!

Din păcate, cei care apelează la dosarele din arhivele securității pentru a discredita ierarhii și succesiunea BOSVR, o fac într-o manieră vădit duplicitară la modul rău intenționat, asta dacă nu sunt doar niște ignoranți manipulați și alimentați selectiv doar cu ,,gunoiul” din arhive.

Oameni buni, înțelegeți că există diferențe între termeni precum colaboratori, informatori sau turnători la Securitate și nuanțe care schimbă complet situația în funcție de realitate. Știați, spre ex., că există o mare diferență între statutul de „semnatar al unui angajament” și acela de „turnător la Securitate”? Statutul de informator era dat tocmai de calitatea informațiilor pe care le furnizai! Au fost oameni care au semnat, DAR nu au turnat la Securitate, ci dimpotrivă, prin angajamentul semnat și prin declarațiile făcute, și-au protejat cunoscuții și apropiații. Apoi știți că uneori semnăturile au fost smulse sub tortură, iar unele semnături au fost falsificate deoarece nu s-au putut obține nici măcar prin intimidare și violență.

Ne-au fost confirmate situații când au fost chiar fabricate dosare de informator total false unor oameni cărora trebuia mai apoi să le fie compromisă credibilitatea. Cel în cauză habar nu avea că figura drept informator până la momentul absolut al surprizei totale. Apoi, faceți diferența dintre o notă informativă (care era data sub acoperire cu nume conspirativ) și declarația data în anchetă (absolut normală pentru un om care era anchetat). Acești calomniatori care fac acuze, oare chiar nu înțeleg nuanțele și iubesc doar dubla măsură, ignorarea realității și ruperea din context a unor fapte spre a servi doar unei anumite concluzii sugerate dinainte?

Cazul episcopului Evloghie Oța

Să analizăm în acest context, foarte pe scurt, o acuză care i se aduce foarte vocal episcopului Evloghie Oța. Se tot face referire despre ”delictele de violență contra pudoarei” și pretinsa lui inversiune sexuală pentru care a și fost chemat în judecată.

Oare de ce nu se citează și verdictul? Faptul că a fost găsit nevinovat și achitat nu mai contează? Dar informațiile unuia dintre acuzatori, care a recunoscut apoi că a fost prelucrat de Securitate pentru a face aceste false acuzații, nu sunt de interes?

Cei care îl acuzați pe episcopul Evloghie Oța citând trunchiat din dosare doar ce vă convine, aveți oare habar despre cum au sfârșit îngrozitor cei care l-au acuzat și acționat în instanță pe acest om? Dacă vă plac știrile bombastice și atenția mediatică, luați-vă ca temă pentru acasă doar acest subiect și veți face câteva descoperiri înfiorătoare despre cum au sfârșit și au fost pedepsiți de Dumnezeu acești oameni.

Este foarte ușor să vii și să lovești cu acuzații. Mai greu este însă, chiar dacă ai fost sincer sau bine intenționat, să înțelegi apoi că poate ai greșit amarnic și că pe undeva e posibil să plătești toate acestea încă din viața aceasta (iar acesta ar fi un caz fericit, căci dincolo nu mai există îndreptare personală, ci rămâi doar la mila celor care te mai pot pomeni).

Episcopul Evloghie Oța a fost un om absolut incomod atât pentru BOR cât și pentru Securitate. El ilustrează perfect cazul unui slujitor al altarului care a trecut aproape prin toate formele terorii comuniste. A fost constant supus ilegalităților și abuzurilor din partea statului, a fost hărțuit, prigonit și se pare că a fost întemnițat de peste 10 ori făcând în total aproximativ 14 ani de închisoare!

A suferit mult și viața sa a fost o jertfă continuă pentru biserica dreptslăvitoare. Cum să fie el omul securității, oare faptele sale chiar nu se văd? Aduceți-vă aminte doar unele dintre cuvintele sale emblematice adresate public în memorii.

,,(…) Linia de credință pe care merg împreună cu credincioșii mei rămâne de stil vechi, suntem atâtea mii în țară și nu suntem o sectă otrăvită cum spun unii preoți de stil nou, nu suntem nici un cult nou născocit și periculos pentru stat, ci am rămas aceeași neschimbați, cum a fost întreaga Biserică Ortodoxă Romană până la data de 1 octombrie 1924, când ziua de 1 a devenit 14. Oare cum s-a plămădit statul unitar român și România mare sub stilul vechi, fără ca nimeni să ne poreclească „stiliști”. (…) Noi n-am schimbat stilul, ci am rămas ceea ce am fost și suntem în continuare, Biserica Ortodoxă Română păstrătoare a tezaurului ortodox neștirbit. Este de datoria noastră, ca slujitori cinstiți și corecți, să păstrăm credința așa cum ne-au predat-o străbunii noștri, pentru care să aibă poporul român creștin deplina încredere că vom lua cu toții dumnezeeasca răsplată în ziua dreptei judecăți de apoi.”

Cei care îl atacați oare nu vă întrebați, așa arată pentru voi un slujitor compromis al sistemului?

Dacă apar documente sau mărturii cotroversate despre slujitorii bisericii, acestea trebuie analizate și cercetate cu discernământ, având mereu în vedere faptele și mărturisirea lor publică. Iar pe acestea le știm cu toții și tocmai de aceea nu trebuie să ne smintim. Oare este lucru bun și sănătos, să părăsească cineva certitudinea probată prin mărturisire publică și fapte și să îmbrățișeze niște bănuieli care se doresc a fi justificate cu așa zise documente, fie ele reale sau fabricate, de către odioasa Securitate?

Două Documente de Maximă Importanță

Oameni buni, arhiereii noștrii care sunt acum împroșcați cu noroi, nu sunt oare tot cei pe care îi știți de la început? Să nu uităm, fiecare este om și are neputințele și slăbiciunile sale, precum noi toți cei care suntem muritori, căci ,,a greși este omenește”. Chiar dacă au o anumită inerție moștenită din vechiul regim de conducere nefuncțional și se mișcă mai încet la nivel decizional organizatoric, există bune intenții și acestea le vedem prin faptele lor. În istoria recentă, printre altele, (spre ex. Enciclică Sinodală Pe Tema Noilor Tehnologii Digitale de respingere și condamnare a cărților de identitate biometrice și cele cu chip RFID sau altfel, precum și a oricărei forme de identitate digitală a persoanelor sub formă de coduri digitale etc.), Sfântului Sinod și slujitorilor bisericii li se datorează două realizări extrem de importante.

Mărturisirea de Credință a BOSVR

În prezent ne bucurăm de cea mai bună Mărturisire de Credință asumată public, în toată istoria BOSVR. Chiar dacă aceasta are mici scăpări sau anumite formulări nepotrivite, este un document teologic și dogmatic excepțional care, printre altele, adresează (respinge, condamnă și anatemizează) în mod exemplar, cuprinzător și clar teme și subiecte de maximă importanță. Dintre acestea cităm:

– ,,Erezia cunoscută sub numele de „Teoria mădularelor bolnave”, precum și lucrarea intitulată „Teze Ecleziologice”, pe autorii și susținătorii nepocăiți ai acestora, care afirmă, în esență, că ereticii ecumeniști sunt membri ai Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, până la pronunțarea unui Mare Sinod. De asemenea și toate formele acestei erezii, printre care și exprimarea ideii că ereticii ecumeniști (sau în general ereticii), ar putea fi în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, până la întrunirea unui Mare Sinod care să se pronunțe.”;

– ,,Orice formă de recunoaștere a tainelor ereticilor și schismaticilor, indiferent de cine și când au fost făcute.”;

– ,,Teoria celor ce consideră că nu orice sinod ortodox ar putea să judece, să condamne și să anatemizeze ereticii, în mod necondiționat. Consideră că Apostolicitatea Bisericii ar fi fost pierdută, distrusă total sau parțial. Consideră că Biserica lui Hristos poate fi împărțită sau dezbinată, din punct de vedere al adevărului de credință, în buni și răi, ortodocși și eretici, atacând astfel unicitatea Bisericii. Consideră că Biserica lui Hristos nu este fără pată și fără de prihană, prin faptul că îi consideră pe eretici ca făcând sau putând face parte din Biserica lui Hristos, atacând astfel sfințenia Bisericii.”;

– ,,Ecumenismul, nou calendarismul, serghianismul, masoneria și organizațiile similare acesteia, înființarea și întreaga lucrare a Consiliului Mondial al Bisericilor și a tuturor membrilor lui, sincretismul religios și orice practică New-age, pe care le condamnă.”;

– ,,Tratamentele, practicile și tehnologiile precum vaxxinarea și terapiile genetice, incinerarea celor care au decedat, eutanasierea și avortul, implicarea clericilor în politică, teoriile legate de apariția și evoluția universului și a speciilor, teoria minimului dogmatic în baza căreia teologic se permite unirea cu ereticii, etc.”

În concluzie, cârcotașii care îi acuză de erezie pe ierarhii și slujitorii noștri, trebuie să înțeleagă că aceștia și-au asumat prin semnătură și publicare Mărturisirea de Credință, care a început să se citească în biserici și au ieșit din erezie prin încetarea comuniunii cu grecii și cei dimpreună cu ei printr-o Hotărâre Sinodală.

Hotărârea Sinodală Nr. 85 din 14/27.12.2022

Ieșirea din erezie prin încetarea întregii comuniuni de credință cu Biserica din Grecia (GOC-K) și cu toate Bisericile care sunt în comuniune cu aceasta. Hotărârea Sinodală Nr. 85 din 14/27.12.2022 tranșează această problemă în mod public, limpede și fără loc de interpretări. În primul rând, formularea este una corectă, nu sunt folosiți termeni interpretabili precum ”suspendare” sau ”întrerupere”, ci ”încetarea comuniunii”.

Apoi înțelegem că este vorba despre întreaga comuniune de credință din următoarea formulare generoasă și cuprinzătoare: ,,interzicerea oricărei forme de slujire (coliturghisire, rugăciuni împreună, pomeniri la slujbele religioase și altele) sau altă manifestare religioasă”.

Marele merit al Sfântului Sinod este că a reușit să transpună în scris și să proclame public, în mod oficial, crezul care definește credința mărturisită de către BOSVR. Cine citește această Mărturisire de Credință va înțelege că biserica noastră NU are cuget eretic și nu poate cocheta cu nici un fel de teorii eretice deoarece le condamnă și anatemizează în mod explicit. Apoi BOSVR încetează orice comuniune cu grecii și cu cei dimpreună cu ei printr-o hotărâre sinodală explicită.

Cei care au studiat cu sinceritate istoria bisericii noastre, au înțeles că erezia de care am fost acuzați, nu a fost una pe care noi am împărtășit-o la nivel de cuget sau crez. Erezia ne-a afectat prin intermediul comuniunii în care am fost atrași în mod viclean de către greci care s-au dovedit a fi din păcate, atât mincinoși, cât și maeștrii în arta dialogului, disimulării, duplicității și a teologiei de tip scolastic.

Acestea sunt circumstanțe atenuante istorice reale, care trebuie luate în considerare și datorită cărora Dumnezeu a lucrat prin iconomie și pogorământ Tainele în Biserica noastră, pentru simplitatea și neștiința slujitorilor și a poporului dreptslăvitor.

Din momentul în care au început să se afle detalii despre schismele grecilor și despre ecleziologia și ereziile lor abil camuflate, a început un proces greoi de lungă durată de limpezire și cercetare a întregii situații. Lipsa de informații ușor verificabile, deficiențele în organizarea internă a bisericii noastre, precum și piedicile puse constant funcționării Sfântului Sinod prin intermediul fostului mitropolit, alături de alți factori de nefericită conjunctură, au trenat și lungit cu mult rezolvarea acestor lucruri (semnalarea acestor probleme s-a făcut mai ales începând cu anul 2010. Formularea ,,erezia celor 40 de ani”, cu referire la BOSVR, este una absolut mincinoasă, deoarece în biserica noastră nu au fost cunoscute aceste lucruri la nivel sinodal decât foarte târziu. Dacă au existat cazuri izolate, acestea au fost cu adevărat niște excepții).

Iată că în sfârșit suntem martorii acestui moment al adevărului mult așteptat. Biserica noastră s-a ,,scuturat” și delimitat de nefericita comuniune istorică cu grecii și a formulat crezul ei în mod exemplar prin Mărturisirea de Credință.

Mai sunt lucruri de reglat, dar acum suntem pe drumul cel bun. Anumite derapaje (atât pomenirea episcopilor cu care nu mai avem comuniune, cât și slujirea pe Antimisul ereticilor, fapte despre care am fost asigurați că nu vor mai fi repetate vreodată) care au constituit excepții izolate, au fost deja adresate și corectate de către Sfântul Sinod.

Transparența ierarhică decizională și deschiderea spre perfecționarea unui sistem eficient și funcțional de comunicare între slujitori și credincioșii bisericii reprezintă noi provocări care trebuiesc a fi abordate și rezolvate.

Cei care dezbină și tulbură biserica (fie ei bine sau rău intenționați), exploatează la maximum și cu succes această lacună a unei slabe informări și comunicări. Pe fondul pretinselor afirmații că BOSVR s-ar afla în prezent in erezie, detractorii vin și oferă și soluții și piste false. Vom analiza mai jos două dintre acestea:

1. Cazul fostului mitropolit

Celor nemulțumiți li se oferă ca o posibilă soluție, direcția către fostul mitropolit și a celor dimpreună cu dânsul.

Pentru început, să nu uităm, acesta a fost caterisit prin Hotărârea Sinodală Nr. 58 din 13/26.05.2022 (,,Caterisirea, fără drept de recurs, a Episcopului Vlasie Mogârzan. Acesta va fi scos din rândul clericilor, și va rămâne simplu monah, iar dacă va îndrăzni să săvârșească orice serviciu arhieresc sau preoțesc, se va afurisi, conform canonului 28 Apostolic”).

În ciuda virtuților sale, căderea lui a fost mare și a ajuns marioneta unor sforări care îl manevreaza profesionist (să-i dea Dumnezeu șansa pocăinței și întoarcerea prin smerenie la Adevăr, căci l-am iubit cu toții și ne doare inima pentru căderea sa). Aduceți-vă aminte răspunsul și cuvintele sale (dat cu de la sine putere in numele sinodului) în Septembrie 2010 atunci când i-au fost semnalate ereziile chiprianite: ,,Noi Sinodul BOSVR, în urma cercetării lor amănunțite (referirea este la Tezele Ecleziologice pline de idei eretice) din punct de vedere canonic și dogmatic, nu le putem condamna și nici nu le putem numi eretice”. Aceste false concluzii au fost repetate și în alte formulări similare. Spre ex., apreciind ecleziologia grecilor și Tezele Ecleziologice se afirma: ,,la o analiză obiectivă a lor, nu poate fi vorba de nici un fel de învățătură anticreștină, eretică, blasfemiatoare, total opusă învățăturii Bisericii noastre”.

Papismul său a fost o altă problemă. Acesta s-a vădit în plan organizatoric printr-o conducere autoritară și discreționară. Să ne aducem aminte doar de canoanele 34 Apostolic și 9 Antiohian (încălcate de el) care nu dau voie mitropolitului să ia o hotărâre privitoare la Biserică fără consultarea Sf. Sinod!

De asemenea, acesta se face vinovat de adoptarea unor cugetări și practici eretice. Acest fapt reiese din scrisoarea către PS Glicherie din 11.03.2021, în care afirmă că: „…eu sunt sinodul”. Această afirmație este specifică Bisericii Catolice și face referire la primatul papal, infailibilitatea papei și conducerea Bisericii în chip monarhic. De asemenea, această afirmație neagă lucrarea Duhului Sfânt în Sfântul Sinod.

Cine vrea să vadă adevărul legat de modul discreționar prin care a condus biserica, să își aducă aminte de felul în care amâna la nesfârșit ședințele cu preoții și întâlnirile sfântului sinod și mai ales cum lua decizii de unul singur. Într-o zi înființa protopopiatele apoi le desființa, azi dădea un comunicat despre comuniunea cu grecii unde spunea că nu este bună și trebuie întreruptă, a doua zi declara public exact opusul etc.

Apoi, prin faptul că fostul mitropolit Vlasie a slujit la Parohia Oglinzi și la Mănăstirea Eden împreună cu un cleric caterisit (Monahul Nicodim fost ierodiacon), se face vinovat de încălcarea canoanelor: 11 Apostolic și 4 Antiohian, ce caterisesc pe clericul ce slujește înpreună cu cei caterisiți.

Mai mult, trebuie amintită și gândirea sa de tip serghianist exprimată și manifestată mai ales în raport cu autoritățile statului.

Prin comunicatul din 2020, în care cere supunerea față de toate deciziile conducătorilor laici și legilor statului, cu privire la așa-zisa pandemie, chiar dacă acestea contravin învățăturii și practicii bisericești, fostul mitropolit este suspect și de erezia serghianismului.

Chiar dacă din punct de vedere juridic și dintr-o perspectivă organizatorică specifică funcționării asociațiilor religioase, există o aparență de legalitate care să îi confere un titlu și o funcție de conducere, realitatea este alta. Aceste motive juridice invocate de calomniatorii Sfântului Sinod pălesc în fața perspectivei duhovnicești, singura care contează până la urmă. Oare cât este de greu pentru cineva să înțeleagă că o biserică NU se conduce de către un singur om, fie el și mitropolit!

Biserica se conduce sinodal. Consensul ierarhilor reprezintă voința sinodului. Consensul Sfinților Părinți reprezintă dintotdeauna cugetul și duhul Bisericii! Să nu uităm aceste cuvinte.

Mitropolitul (fie el și patriarh) atunci când este singur, este doar un om supus greșelii (așa cum din păcate s-a și văzut de atâtea ori) și nu are nici o autoritate să hotărască și să decidă în numele bisericii de unul singur. Cei care denigrați biserica, înțelegeți că fostul mitropolit a greșit ca un om ce este și ajutați-l să se îndrepte pentru că merită șansa să se ridice prin smerenie și pocăință.

Iată suficiente motive canonice întemeiate, pentru a înțelege că fostul mitropolit NU este o opțiune viabilă, ci doar o pistă falsă. Ne dorim sincer ca Dumnezeu să îl scape de anturajul nefericit care îl influențează și să îl întoarcă la calea adevărului, pentru faptele lui bune și pentru erudiția și calitățile sale incontestabile.

2. Situația celor îngrădiți

Acest subiect este unul de actualitate, cu toate că este tratat de multe ori la modul superficial. Îngrădirea poate fi doar ultima soluție și funcționează doar în anumite situații. Cineva poate să se îngrădească DOAR dacă a epuizat toate soluțiile posibile în încercarea de a pune umărul pentru îndreptarea lucrurilor. Aceasta cumulată cu realitatea dovedită a faptului că biserica, la modul conștient și asumat, acceptă să rămână în erezie și nu caută soluții pentru a se îndrepta.

Îi putem oarecum înțelege pe cei râvnitori și bine intenționați care în trecut au epuizat toate soluțiile de dialog și a căror răbdare s-a sfârșit din păcate și care neînțelegând deplin toate circumstanțele de conjunctură în care s-a aflat BOSVR, au cedat și s-auî îngrădit, dar nu îi putem nicicum înțelege pe cei care se grăbesc să facă acest lucru în prezent. Acum BOSVR nu este în erezie și nu are comuniune cu eretici. Nu există deocamdată nici un motiv canonic pentru cineva de a se îngrădi.

Unora li se poate părea lucru ușor această îngrădire. Nu este nici pe departe așa, ispitele cele de-a dreapta sunt mult mai mari și căderile sunt mascate deoarece îmbracă aparența unei legalități canonice.

Apoi lipsa slujbelor și neparticiparea la Sfintele Liturghii constituie o gravă problemă deoarece știm prea bine că cine lipsește nejustificat consecutiv trei Duminici de la biserică, practic se desparte de aceasta. Mai exact, Canonul 80 Trulan al Sinodului VI ecumenic rânduiește ca cel care lipsește trei Duminici la rând de la biserică, fără să existe un motiv serios, să fie afurisit, adică să fie tăiat de la Biserică și să nu aibă comuniune cu ceilalți credincioși.

Cei tentați de ideea de îngrădire trebuie să cântărească, să studieze și să analizeze foarte bine, acele justificări și motive serioase. Apoi trebuie să le aplice exact pentru situația particulară a bisericii și mai apoi să le filtreze din perspectiva răbdării necesare rezolvării unei asemenea situații.

Îngrădirea este întotdeauna ULTIMA soluție și ea funcționează doar când sunt împliniți un cumul de factori și îndeplinite o serie de condiții. Este o chestiune foarte serioasă, care necesită a fi analizată cu multă răbdare și mai ales cu discernământ duhovnicesc.

Această cale nu reprezintă nici ea o soluție, cel puțin nu acum, deoarece cum spuneam mai sus, BOSVR nu mărturisește sau susține vreo erezie și nici nu are comuniune cu eretici. După cum se vede, cele două soluții propuse direct sau indirect de către cei care denigrează Sfântul Sinod și implicit biserica noastră, sunt piste false.

BOSVR este din punct de vedere canonic și dogmatic într-o bună așezare și sperăm să dezvolte tema pocăinței pentru ,,greșelile trecutului” explicând această formulare (însușindu-și cu smerenie procesul unei pocăințe autentice și pașii necesari de făcut pentru o deplină îndreptare) și să trateze problema începerii sau reluării vreunei comuniuni cu multă atenție, având deja lecțiile istoriei pe acest subiect învățate.

Ne ridicăm îndreptându-i întâi pe ai noștri

Pe fondul actualelor tulburări s-a ajuns în acel punct fierbinte în care trebuie să înțelegem că, dacă această relație cu grecii îi smintește pe credincioșii noștri în așa măsură încât unii se îngrădesc sau chiar părăsesc biserica, trebuie atunci să îi salvăm ÎNTÂI pe ai noștri. Datoria cea dintâi este față de creștinii români, să facem binele întâi casnicilor noștri, după porunca Apostolului (,,Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.” 1 Timotei 5:8) și apoi, dacă mai este cazul, străinilor. Spune într-o Omilie și Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,Dacă cineva trece cu vederea pe cei legaţi de el prin înrudire, cum va putea avea dragoste către alţii?”. ,,Nu te ascunde de cel de un neam cu tine” (Isaia 58, 7).

Mentalul colectiv al creștinilor români vechi calendariști a ajuns să fie azi depozitarul unor amintiri dureroase în relația cu grecii. Asocierea în termeni implică invariabil erezia. Moștenirea lor de imagine către noi nu este una fericită.

Din păcate ni s-a demonstrat istoric prin fapte incontestabile că grecii ne-au dus cu zăhărelul, ne-au mințit și mai mult, nu de puține ori ne-au tratat de sus cu superioritate. Oricum mândria națională a grecilor este o realitate și asta se vede și azi prin mega fărămițarea lor în zeci de sinoade de-a lungul timpului, multe dintre ele datorate mai mult orgoliilor decât unor temeiuri canonice sau dogmatice.

Sigur, dacă acești greci vor demonstra în timp onestitate și bune intenții și vor semna punct cu punct toate cele exprimate în Mărturisirea noastră de Credință și își vor pune în acord cu noi poziția lor față de vaxxinuri și alte terapii genetice precum și în privința actelor biometrice, atunci cu siguranță putem discuta despre reluarea comuniunii cu ei.

Acest proces însă trebuie să fie unul absolut onest și total transparent față de creștinii bisericii noastre, pentru că altfel are toate șansele să fie un mare eșec ce va cauza schisme și dezbinare.

Ereticii prezentului și Noile Provocări

Legat de subiectul unei posibile viitoare Hotărâri Sinodale, prin care să fie dat Anatema nominal ereticul mitropolit Kiprian Koutsumbas (ca cel mai cunoscut propovăduitor al tezelor ecleziologice condamnate deja ca erezie de catre BOSVR prin Mărturisirea de Credință), considerăm ca fiind binevenită o asemenea hotărâre, însă cu câteva mențiuni. Această condamnare nominală este bine primită dacă se dovedește că el într-adevăr nu s-a lepădat și pocăit de erezie înainte de moarte (așa cum se afirmă uneori). Oricum până la proba contrarie BOSVR l-a anatemizat ca autor, susținător sau continuator al ereziei.

Subiectul poate fi folosit de unii pentru a distrage atenția de la o posibilă problemă reală către o pistă falsă, un drum înfundat. Focusul nostru major nu trebuie să fie acum doar către un om care a murit demult și care deja este condamnat (ca autor, susținător sau continuator al ereziei), ci mai ales către alți posibili urmași și continuatori ai săi din perspectiva ideilor eretice, atât în sinodul reunit numit GOC-K, cât și în alte sinoade vechi calendariste.

Atenția BOSVR aici trebuie îndreptată, pentru a nu mai fi păcălită și atrasă în mod viclean în capcana unor viitoare comuniuni, fie ele cu grecii sau cu rușii sau oricine altcineva care se revendică ca TOC (True Orthodox Church). Vom încheia cu un citat care să ne țină întru trezvie să nu cumva să mai derapăm spre erezie: ,,De cei care arată că mărturisesc Credința Ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparți, dar nici frați nu se cuvine să-i mai numești.” Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Cappadociei. [*Patrologia Orientalis*, Vol. 17, p. 303]. Comuniunea cu ereticii, potrivit Sfântului Vasilie cel Mare, este de neîngăduit, întrucât prin ruperea lor de Mărturisirea Ortodoxă, fie cu totul, fie în parte, ei înşişi se aşază de la sine în afara Bisericii. La fel şi cei ce păstrează comuniunea cu ei.

Acestea fiind zise, nădăjduim ca BOSVR să rămână în unitate și Adevăr cu ajutorul lui Dumnezeu. Haideți să nu facem pe plac vrăjmașilor bisericii, să rămânem uniți întru Adevăr, să nu lăsăm loc dezbinărilor și schismelor și să avem răbdare în orice demers care privește soarta bisericii.

,,Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire. Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4:2-3).

Sursa: Sfantul Ierarh Glicherie