Pomenire: Sâmbăta lui Lazăr
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, miluiește-ne pre noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean. Amin.
Miluiește−ne pre noi, Doamne, miluiește−ne pre noi, că nepricepându−ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție ca unui Stăpân noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește−ne pre noi.
Slavă…
Doamne, miluiește−ne pre noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia spre noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pre noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem norodul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum…
Ușa milostivirii deschide−o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Crezul
Cred într−unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul−Născut, Care din Tatăl S−au născut mainainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s−au făcut. Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire S−au pogorât din ceruri și S−au întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S−au făcut om. Și S−au răstignit pentru noi în vremea lui Pilat din Pont, și au pătimit, și S−au îngropat, și au înviat a treia zi după Scripturi. Și S−au înălțat la ceruri, și șade de−a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care au grăit prin Prooroci. Întru una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie. Amin.
Psalmul 50
Miluiește−mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea.Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale și să biruiești când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m−am zămislit și în păcate m−a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi−ai arătat mie. Stropi−mă−vei cu isop și mă voi curăți; spăla−mă−vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie, bucura−se−vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge−le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu−L lua de la mine. Dă−mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța−voi pre cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește−mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura−se−va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți−aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci bine vei voi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pre altarul Tău viței.
Condacul 1
Doamne, Împărate biruitor al iadului, având putere asupra morţii, ai înviat pe Lazăr cel mort de patru zile şi ai dăruit tuturor bucurie, lumină şi înviere. Drept aceea, noi nevrednicii, pentru minunea săvârşită în Betania, Îţi aducem mulţu-mire, cântând: Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Icosul 1
Iisuse Preadulce, puterile îngereşti s-a bucurat de venirea Ta în Betania; că fiind izgonit pretutindeni de răutatea iudeilor şi neavând unde să-Ţi pleci creştetul, după osteneala propovăduirii bunelor vestiri, totdeauna ai găsit odihnă, pace şi iubire şi linişte sufletească la prietenul Tău Lazăr şi la surorile lui, Marta şi Maria; pe aceştia i-ai iubit până la sfârşit, ca şi pe apostoli, pentru că ei tot-deauna Ţi-au slujit cu credinţă şi cu dragoste, ascultând cuvântul Tău. Iar noi, amintindu-ne acestea, cu inimă smerită Îţi cântăm:
Iisuse, iubirea veşnică, Cel ce din iubire de oameni Te-ai smerit până la moarte;
Iisuse, milă nemăsurată, Cel ce pe Lazăr şi surorile lui i-ai primit în dragostea Ta;
Iisuse, Cel ce ai binecuvântat casa lui Lazăr, în zilele venirii Tale în trup;
Iisuse, Cel ce ai hrănit prin dumnezeiescul cuvânt, sufletele celor ce Te-au pri-mit cu bucurie;
Iisuse, Cel ce ai ales Betania, patria lui Lazăr, ca să te odineşti şi să cinezi;
Iisuse, Cel ce înainte de răstignire, ai arătat în Betania iubirea Ta duhovnicească şi puterea dumnezeiască;
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Condacul 2
Văzând Marta şi Maria că fratele lor Lazăr suferă de boală grea, fără să cadă în deznădejde şi să se lase pradă mâhnirii, au trimis vestitorii la Tine, Doamne, Vindecătorul bolilor, şi au zis cu credinţă: „Doamne, cel pe care Tu îl iubeşti, este bolnav”. Deci noi, urmând lor, Te rugăm să nu ne laşi în deznădejde, ca să Te lăudăm, cântând: Aliluia!
Icosul 2
Doamne, ucenicii Tăi, cu toate că aveau mintea curată, nu înţelegeau de ce nu ai mers îndată în Betania ca să-l vindeci pe prietenul Tău, Lazăr, când ai aflat de boala lui, dar le-ai spus celor trimişi de Marta şi Maria: „ Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să se proslăvească”. Iar noi, văzând acum că ai voit să le descoperi adâncul credinţei tainice şi să săvârşeşti minune prea slăvită înainte de pătimirea Ta, cu dragoste îţi cântăm:
Iisuse, Iubirea adevărată, Cel ce ai pus la încercare inimile iubitoare ale Sfintelor femei Marta şi Maria;
Iisuse, Preabunule, Cel ce ai schimbat boala lui Lazăr în nădejdea învierii, în lauda pruncilor şi în slavă dumnezeiască;
Iisuse, Făcătorul de minuni Cel ce, prin învierea lui Lazăr, ai dorit să arăţi la toată lumea slava lui Dumnezeu;
Iisuse, Atotputernice, Cel ce ai dorit ca să arăţi în Betania puterea Dumnezeirii Tale;
Iisuse, Atotştiutorule, Cel ce ai poruncit surorilor lui Lazăr să nu se întristeze de moartea fratelui lor;
Iisuse, Biruitorul morţii, Cel ce vii de bunăvoie la moarte şi ai arătat ucenicilor Tăi biruinţa asupra morţii;
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Condacul 3
Atotştiutorule Iisuse, cunoscând, ca un Dumnezeu, că Îţi stă înainte suferinţa răstignirii pe Cruce, ai arătat puterea Ta prin învierea lui Lazăr, ca ucenicii să nu se înspăimânte de pătimirile Tale ci să înţeleagă Învierea Ta din morţi. Pentru aceasta, auzind că prietenul Tău Lazăr este bolnav, nu Te-ai grăbit a-l vindeca, ci ai rămas în acelaşi loc două zile, iar surorile lui, Marta şi Maria, cele iubitoare de Dumnezeu, deşi au văzut moartea fratelui lor, au rămas credincioase Ţie, şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel ce Te-a ascultat, cântând: Aliluia!
Icosul 3
Preabunule Doamne, ca un Dumnezeu atotştiutor, ai zis ucenicilor Tăi: „Să mer-gem iarăşi în Iudeea”, apoi ai adăugat: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit. Mă duc să-l trezesc.” Dar ucenicii nu au înţeles, crezând că le vorbeşti despre ador-mirea somnului, de aceea le-ai zis: „Lazăr a murit. Şi mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el.” Atunci Toma, văzând că ucenicii se tem să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau să Te ucide cu pietre, a zis cu îndrăzneală celorlalţi apostoli: „Să mergem şi noi şi să murim cu El” învăţându-ne să-Ţi urmăm fără frică şi să cântăm aşa:
Iisuse, prietenul lui Lazăr, Cel ce ai venit să-l scoli pe acesta din somnul morţi;
Iisuse, lauda Betaniei, Cel ce ai ridicat pe Lazăr la bucuria învierii;
Iisuse, Iubirea negrăită, Cel ce ai ascultat plânsul şi suspinele surorilor lui Lazăr;
Iisuse, Milostivirea nesfârşită, Cel ce ai binevoit să inviezi pe oameni din moar-tea păcatului;
Iisuse, Învierea tuturor, Cel ce m-ai înviat şi pe mine din păcat;
Iisuse, Îndurătorule, primeşte şi suspinele mele cum ai primit lacrimile Martei şi ale Mariei;
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Condacul 4
Gânduri îndoielnice având Marta şi Maria, vărsau lacrimi de durere la mormân-tul lui Lazăr, fratele lor. Însă, Tu, Doamne, venind din cealaltă parte a Ior-danului, ai zis ucenicilor Tăi: Mă bucur pentru voi, că nu am fost acolo, ca să credeţi că toate le pot face, fiind Fiul lui Dumnezeu. Să mergem şi să-l înviem, ca moartea să simtă această biruinţă şi nimicire desăvârşită, iar credincioşii să cânte: Aliluia!
Icosul 4
Auzind Sfânta Marta că Tu, Doamne, ai venit în Betania, Lazăr fiind în mormânt de patru zile, a ieşit întru întâmpinarea Ta, şi vorbindu-Ţi, căuta mângâiere, zicând: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”. Şi noi, văzând credinţa surorii lui Lazăr, cu umilinţă în suflet, cântăm:
Iisuse, Cel ce ai înviat pe mortul cel de patru zile, cercetează-mă şi pe mine care sunt în mormântul deznădejdii;
Iisuse, Cel ce ai venit în Betania să mângâi pe surorile mâhnite, primeşte-mă şi pe mine, cel pierdut;
Iisuse, Cel ce pe Marta ai mângâiat-o cu cuvântul Tău, mângâie-mă şi pe mine, cel întristat pentru păcatele săvârşite;
Iisuse, Cel ce nu ai uitat pe Maria, care şedea acasă, nu mă uita nici pe mine, cel căzut în mâhnire;
Iisuse, Cel ce ai învins puterea morţii, fă-mă şi pe mine biruitor asupra păcatului;
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Condacul 5
Prorocia Ta, Doamne, a fost precum steaua care izgoneşte întunericul nopţii, că Tu, ca un Stăpân al vieţii şi al morţii, ai zis Martei: „fratele tău va învia”. Ea, care auzise doar de învierea cea de obşte, s-a îndoit că fratele ei poate să învieze acum şi să se ridice din morţi, după cuvântul Tău, şi a zis: „Ştiu că va învia la învierea în ziua cea de apoi”. Noi, însă, Te lăudăm pe Tine, Biruitorul morţii, Cel ce Însuţi eşti Învierea şi Viaţa, şi Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul 5
Văzând că Marta are inima înstristată pentru moartea fratelui său, Lazăr, şi nu poate crede că ai putere să-l inviezi din morţi, Doamne, pentru a-i alunga neîncrederea, ai zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar de va muri, va trăi.” De aceea noi, înţelegând această făgăduinţă şi vrând să moştenim viaţa de veci, cântăm cu nădejde:
Iisuse, Cel ce ai venit în Betania să propovăduieşti învierea, înviază-mă şi pe mine, cel ce zac în păcate;
Iisuse, Cel ce ai prevestit Martei învierea lui Lazăr, cheamă-mă şi pe mine, cel ce zac în păcate;
Iisuse, Cel ce ai înnoit credinţa Martei în înviere, înnoieşte sufletul meu cel omorât prin fărădelegi;
Iisuse, Cel ce ne-ai chemat pe toţi la lumina vieţii, luminează viaţa noastră întunecată de mulţimea greşelilor;
Iisuse, Cel ce stăpâneşti peste cei vii şi peste cei morţi, nu mă lăsa în cele mai de jos ale pământului;
Iisuse, cel ce ne-ai dăruit viaţa veşnică, dă-mi şi mie moştenire fericită în ceruri;
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Condacul 6
Mărturisind credinţa în atoputernicia Ta dumnezeiască, Hristoase, Sfânta Marta, precum apostolul Petru, te-a propovăduit Fiul lui Dumnezeu. Deci fiind întrebată de Tine dacă are credinţă, că oricine crede în Tine, chiar de va muri, viu va fi, Ţi-a spus Ţie: „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumne-zeu, care a venit în lume.” Iar noi, înţelegând această mărturisire, cu credinţă şi cu dragoste, Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul 6
Când Marta a venit la sora sa, Maria, să-i vestească venirea Ta, Doamne, în cetatea Betaniei, a zis: „Învăţătorul este aici şi te cheamă”. Iar ea, ascultând îndemnul, luminată de credinţă şi nădejde, s-a ridicat şi a venit îndată şi a căzut la picioarele Tale închinându-se; apoi, căutând mângâiere, a zis:
Iisuse, Începătorul vieţi, Tu eşti învierea noastră;
Iisuse, Pierzătorul morţii, Tu ai venit să ridici pe Lazăr din mormânt;
Iisuse, Mângâietorule bun, mângâie sufletul meu îndurerat;
Iisuse, Păstorule bun, povăţuieşte-mă la păşunea Ta duhovnicească;
Iisuse, Nădejdea celor deznădăjduiţi, ajută-mă să-mi port crucea cu nădejdea bucuriei veşnice;
Iisuse, Limanul celor sărmani, linişteşte sufletul meu îndurerat;
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Condacul 7
Vrând Maria să arate toată durerea ei pentru Lazăr cel mort de patru zile, dar dorind să cunoşti şi dragostea ei faţă de Tine, Doamne, cu umilinţă a căzut la picioarele tale. Atunci, văzând-o pe ea plângând, ai suspinat şi Tu cu duhul, Te-ai tulburat ca om şi ai lăcrimat, iar noi, cei aflaţi în necazuri, căzând dinaintea Ta, suspinăm şi cu smerenie Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul 7
Mare şi negrăită îngăduinţă şi iubire de oameni ai arătat, Preadulce Iisuse, că ştiind durerea sufletească a Mariei, Însuţi ai lăcrimat. Unii iudei, văzându-ţi du-rerea pentru Lazăr, au zis: „Iată cât de mult îl iubea!” Alţii, însă, având inimile şi sufletele împietrite, nu au vrut să înţeleagă dumnezeiasca Ta milă şi au zis, râzând: „Nu putea, oare, Acesta, care a deschis ochii orbului, să facă astfel ca şi Lazăr să nu moară?”. Noi, însă, proslăvim iubirea Ta de oameni şi Îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce ai vărsat lacrimi pentru Lazăr, curăţeşte păcatele mele;
Iisuse, Cel ce ai mângâiat pe Marta şi Maria, potoleşte întristarea sufletului meu;
Iisuse, Cel ce ai făcut pe om, dăruieşte bunăcuviinţă sufletului meu;
Iisuse, Cel ce eşti lumina neapusă, luminează făclia sufletului meu;
Iisuse, Cel ce eşti îndelung răbdător, dăruieşte-mi răbdare în ispite şi nevoinţe;
Iisuse, Cel ce eşti bucuria noastră, izbăveşte-mă de întristarea pricinuită de încercări şi necazuri;
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Condacul 8
Hristoase Mântuitorule, întrebarea Ta a părut străină celor ce plângeau pentru Lazăr, când ai întrebat: „Unde l-aţi pus?” Fiind Dumnezeu atotştiutor, ai pre-vestit moartea lui, iar mai apoi oare, nu ştiai unde se află înmormântat? Însă, nu ai întrebat ca un neştiutor, ci vorbeai ca om, vrând să mângâi pe surorile lui Lazăr cele întristate, să-i îndemni pe oameni să facă ceea ce pot şi ceea ce ştiu, iar Tu, ca Dumnezeu, să săvârşeşti cele mai presus de fire. De aceea, slăvind iubirea Ta de oameni, Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul ai fost iubire, cu totul ai fost milostivire, Doamne Iisuse, că, venind la mormântul lui Lazăr, ai poruncit să se ridice piatra de pe mormânt, neştiind ei ce va urma. De aceea Marta, arătând credinţă mărginită, a zis: „Doamne, deja mi-roase că este mort de patru zile”. Dar Tu, întărind-o iarăşi, i-ai zis: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Iar Maria, văzând piatra răsturnată de pe mormânt, a păstrat credinţa în tăcere, şi a zis:
Iisuse, Cel ce ai venit la mormântul prietenului Tău, curăţeşte inima mea de îndoieli;
Iisuse, Cel ce ne-ai arătat slava Dumnezeirii, izbăveşte inima mea de toate ispitele;
Iisuse, Cel ce ai poruncit să se ridice piatra de pe mormântul lui Lazăr, ridică şi piatra deznădejdii din inima mea;
Iisuse, Cel ce ai înfricoşat prin cuvântul Tău toate puterile iadului, nu mă înfricoşa pe mine cu arătarea slavei Tale;
Iisuse, Cel ce ai stat cu blândeţe la mormântul lui Lazăr, învredniceşte-mă, cu inimă curată, să simt venirea Ta;
Iisuse, Cel ce ai văzut firea omenească întru stricăciune, dă-mi să primesc harul Tău cel nestricăcios;
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Condacul 9
Cu adevărat, minune prea slăvită ai săvârşit, Doamne, că arătându-Ţi slava Ta, ca a Unuia-Născut din Tatăl, I-ai adus mulţumire în faţa mulţimilor, zicând: „Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat!” Apoi ai strigat: „Lazăre, vino afară!” Atunci, cel fără suflare, auzind porunca Zditorului său, îndată a ieşit din mor-mânt, mai presus de fire, cu faţa acoperită, legat la mâini şi la picioare. Deci, văzând această minune, toţi s-au umplut de bucurie, slăvindu-Te pe Tine, Biruitorul morţii şi cântând: Aliluia!
Icosul 9
Oratorii cei mult vorbitori nu pot slăvi cu vrednicie marea şi înfricoşătoarea minune, săvârşită de Tine, Doamne, prin care l-ai ridicat din mormânt pe Lazăr cel mort de patru zile. Acesta a întărit în nădejdea învierii şi nemuririi sufletului pe Marta şi pe Maria şi, împreună cu ele, pe noi toţi. Pentru aceasta, mulţi iudei, venind la Maria să o mângâie pentru moartea fratelui ei şi văzând minunea să-vârşită în Betania, au crezut în Tine că eşti Fiul lui Dumnezeu şi Ţi-au adus, cu bucurie, laude ca acestea:
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr cel mort de patru zile, înviază-mă şi pe mine, cel mort în patimile mele;
Iisuse, Cel ce l-ai dezlegat pe prietenul Tău de legătura morţii, dezleagă-mă şi pe mine de legăturile relelor deprinderi;
Iisuse, Cel ce l-ai strigat pe Lazăr din mormânt, scoate-mă şi pe mine din groapa pierzării;
Iisuse, Cel ce l-ai scăpat din prăpastia iadului pe prietenul Tău iubit, păzeşte-mă şi pe mine de întunericul veşnic;
Iisuse, Cel ce l-ai sculat cu cuvântul pe cel ce mirosea greu, înnoieşte-mă cu harul Tău şi pe mine, cel stricat cu păcatele;
Iisuse, Cel ce ai înfrânt stăpânia morţii, dă-mi şi mie să fiu biruitor în războiul nevăzut;
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Condacul 10
Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce doreşti să-i mântuieşti pe toţi oamenii, semn mare ai arătat celor care voiau semn din cer, când, la cuvântul Tău, Lazăr cel mort s-a sculat din mormânt având trupul înfăşurat şi faţa acoperită. Totuşi, fii întunericului nu au vrut să creadă în Tine din pricina împietririi inimii lor, iar unii dintre ei au mers la mai marii preoţilor şi la farisei, şi le-au vestit despre minunea ce s-a săvârşit în Betania. Noi, însă, crezând prin aceasta, în Învierea de obşte, Ţie, Dătătorului de viaţă şi Mântuitorului nostru, Îţi cântăm cu mare glas: Aliluia!
Icosul 10
Împărate prea veşnic, Iisuse, mai marii preoţilor iudei, auzind despre înfrico-şătoarea minune săvârşită de Tine în Betania, au făcut sfat împotriva Ta, zicând: „Ce facem, pentru că Omul Acesta săvârşeşte multe minuni?” Atunci, unul dintre ei, Caiafa, care era arhiereu în anul acela, le-a zis: „Ne este mai de folos să moară un om pentru popor decât să piară tot neamul.” Deci, în aceeaşi zi, s-au sfătuit să Te omoare pe Tine, Hristoase, dar şi pe Lazăr, pentru că după învierea lui mulţi dintre iudei au crezut în Tine. Drept aceea, Îţi cântăm:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, ca un miel nevinovat, Te-ai pregătit spre jertfă;
Iisuse, Mântuitorul nostru, Cel osândit de oameni, de Caiafa şi de Pilat, de bună-voie ai venit în lume să pătimeşti pentru oameni;
Iisuse, Cel ce ai fost judecat spre moarte, împreună cu Lazăr, de o adunare a fărădelegii, nu mă osândi pe mine la judecata Ta;
Iisuse, Cel ce ai fost primit cu bucurie în casa Mariei şi a Martei, primeşte-mă şi pe mine în Împărăţia Ta;
Iisuse, Cel ce Ţi-ai pregătit pătimirea în Betania, păzeşte-ne şi pe noi cu puterea Crucii Tale;
Iisuse, Cel ce vei veni cu slavă să faci judecată dreaptă, pe viclenii farisei i-ai înfricoşat cu minunile Tale;
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Condacul 11
Cântare de umilinţă Îţi aduce Ţie Betania credincioasă, Mântuitorul nostru, că Tu ai preschimbat în bucurie întristarea ei pentru Lazăr, prietenul Tău, ridi-cându-l din mormânt, şi, ca să nu fii prins acum de potrivnici, ai plecat, împreună cu ucenicii Tăi, pentru puţină vreme, în cetatea Efraim, de lângă pustie, pentru că mai marii preoţilor porunciseră să Te prindă. Noi, însă, mirân-du-ne de grija Ta pentru ucenici, înainte de pătimire, Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul 11
Lumină mare şi negrăită a strălucit în Betania, cu şase zile înainte de Paşti, când ai venit în locul acesta, milostive Iisuse, unde cei ce Te iubeau Ţi-au pregătit cina, amintind cu bucurie şi mulţumire, despre învierea lui Lazăr. Marta Îţi slujea iarăşi, iar Maria, cu bucurie şi recunoştinţă, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, Ţi-a uns picioarele şi Ţi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de bună mireasmă. Deci şi noi, pătrunşi de bucuria celor ce erau de faţă, cu umilinţă Îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce ai cinat cu Lazăr în Betania, dăruieşte-mi să mă împărtăşesc cu Tine, mai deplin, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale;
Iisuse, Cel ce l-ai umplut de bucurie cerească pe Lazăr, dăruieşte-mi bucuria mântuirii Tale;
Iisuse, Cel ce pe Marta cea sârguitoarea ai învrednicit-o să-Ţi slujească, pri-meşte-mă şi pe mine cel ce vin la Tine cu pocăinţă;
Iisuse, Cel ce ai învrednicit-o pe Maria să-Ţi ungă picioarele cu mir, dăruieşte-mi şi mie duhul dragostei dumnezeieşti;
Iisuse, Cel ce ai bucurat Betania prin venirea Ta la cină, împărtăşeşte-mă din bucuria harului Tău;
Iisuse, Cel ce, prin învierea lui Lazăr, ai mângâiat pe Marta şi Maria care plângeau, dăruieşte-mi şi mie mângâiere cerească şi veşnică;
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Condacul 12
Hristoase, Dumnezeule, în Ierusalim potrivnicii Tăi Te-au întâmpinat cu bat-jocură, cu ură şi cu invidie. Dar în Betania, prin învierea lui Lazăr, ai dăruit har din belşug, dragoste, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Pentru aceasta, veşnică să-ţi fie lauda, cetate a Betaniei, că te-ai învrednicit să-L primeşti pe Ziditorul la cină, iar noi, împreună cu tine, cântăm Domnului, Cel ce te-a prea mărit: Aliluia!
Icosul 12
Cântând învierea lui Lazăr, lăudăm minunile Tale, Iisuse, slăvim atotputernicia Ta, coborârea la noi şi negrăita Ta iubire de oameni, şi credem, cu Marta, că eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care ai venit în lume; Te ascultăm, împreună cu Maria şezând la picioarele Tale şi luăm aminte la cuvântul Tău, iar pentru rugăciunile dreptului Lazăr, prietenul Tău, nădăjduim să ajungem ziua Învierii Tale, ca să-Ţi cântăm:
Iisuse, Cel ce ai biruit iadul, scoate-mă din chinul cel veşnic pe mine, cel păcătos;
Iisuse, Cel ce ai înviat morţii, scoală-mă şi pe mine din mormântul nesimţirii duhovniceşti;
Iisuse, Cel ce Ţi-ai arătat firea omenească prin călătoria pe pământ, prin vorbirea cu oamenii şi prin lacrimi, iartă-mă pe mine care am greşit ca un om;
Iisuse, Cel ce Ţi-ai arătat firea dumnezeiască prin învierea morţilor şi felurite minuni, tămăduieşte rănile sufletului meu;
Iisuse, Cel ce ne-ai încredinţat de învierea obştească, primeşte de la noi laudele noastre ca pe ramurile de finic din mâinile pruncilor;
Iisuse, Cel ce locuieşti în cer şi vieţuieşti pe pământ cu oameni, binecuvântat eşti Cel ce vii în numele Domnului;
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Condacul 13 (acest Condac se zice de 3 ori) :
O, Preadulce Iisuse, Bucuria tuturor, Lumină lină, Viaţa şi Învierea noastră, precum ai primit mulţumire de la Marta şi Maria, primeşte şi de la noi, pentru învierea lui Lazăr, această smerită laudă, pe care o aducem Ţie din toată inima; păzeşte-ne de orice cădere în păcat şi de moartea cea veşnică, făcându-ne părtaşi învierii prin cuvântul Tău atotputernic şi învredniceşte-ne să primim moştenire nepieritoare în ceruri, ca să-ţi cântăm cu toţi Sfinţii: Aliluia!
Apoi, se spune iarăşi Icosul 1:
Iisuse Preadulce, puterile îngereşti s-a bucurat de venirea Ta în Betania; că fiind izgonit pretutindeni de răutatea iudeilor şi neavând unde să-Ţi pleci creştetul, după osteneala propovăduirii bunelor vestiri, totdeauna ai găsit odihnă, pace şi iubire şi linişte sufletească la prietenul Tău Lazăr şi la surorile lui, Marta şi Maria; pe aceştia i-ai iubit până la sfârşit, ca şi pe apostoli, pentru că ei totdeauna Ţi-au slujit cu credinţă şi cu dragoste, ascultând cuvântul Tău. Iar noi, amintindu-ne acestea, cu inimă smerită Îţi cântăm:
Iisuse, iubirea veşnică, Cel ce din iubire de oameni Te-ai smerit până la moarte;
Iisuse, milă nemăsurată, Cel ce pe Lazăr şi surorile lui i-ai primit în dragostea Ta;
Iisuse, Cel ce ai binecuvântat casa lui Lazăr, în zilele venirii Tale în trup;
Iisuse, Cel ce ai hrănit prin dumnezeiescul cuvânt, sufletele celor ce Te-au primit cu bucurie;
Iisuse, Cel ce ai ales Betania, patria lui Lazăr, ca să te odineşti şi să cinezi;
Iisuse, Cel ce înainte de răstignire, ai arătat în Betania iubirea Ta duhovnicească şi puterea dumnezeiască;
Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
şi Condacul 1:
Doamne, Împărate biruitor al iadului, având putere asupra morţii, ai înviat pe Lazăr cel mort de patru zile şi ai dăruit tuturor bucurie, lumină şi înviere. Drept aceea, noi nevrednicii, pentru minunea săvârşită în Betania, Îţi aducem mulţu-mire, cântând: Iisuse, Cel ce ai înviat pe Lazăr din morţi înainte de pătimirea Ta, arată-ne nouă Învierea Ta!
Apoi, se spune Rugăciunea:
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Cel ce eşti adânc nesecat de milostivire, de bunătate şi de iubire, Cel ce eşti străin de moarte şi de păcat şi ai pus în Rai pe strămoşii noştri să fie părtaşi vieţii veşnice, sfinte şi fericite, iar, după ce, prin lucrarea diavolului, a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, atunci, prin negrăita Ta iubire de oameni, ai venit ca, prin Crucea şi Învierea Ta, să slobozeşti din prăpastia iadului şi din moarte veşnică pe cei ce Ţi-au greşit Ţie. Tu, la plinirea vremii, Păstorule cel bun, Te-ai întrupat ca să cauţi oile Tale cele pierdute.
Înainte de Cruce şi de pătimirea cea de bunăvoie, ai venit în Betania, unde, cu singur cuvântul Tău, l-ai chemat din mormânt pe Lazăr, prietenul cel mort de patru zile şi îngropat, şi l-ai înviat din morţi. Astfel, prin această mare minune, ai zdruncinat puterea morţii, înainte de moartea Ta cea purtătoare de viaţă, pre-vestind grabnica Ta Înviere, şi ne-ai încredinţat, prin puterea Ta, că vrei să biruieşti împărăţia iadului şi să ne arăţi învierea cea de obşte.
Pentru aceasta, împreună cu Marta şi Maria, dă-ne şi nouă să ne veselim în chip luminat şi să prăznuim venirea Ta în Betania. Învredniceşte-ne să Te primim cu suflet curat şi minte neîntinată, cu inimă bună şi gânduri smerite; să biruim mândria vicleană şi să Te primim în inimile noastre cu credinţă; precum Maria, să ungem cu mirul dragostei de Dumnezeu prea curatele Tale picioare, şi cu sârguinţă deplină, precum Marta, să-Ţi slujim Ţie, împărtăşindu-ne cu darurile Tale şi, mai ales, cu prea curatul Tău Trup şi scumpul Tău Sânge, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, încât, trecând din viaţa aceasta luminaţi şi împodobiţi, să aşteptăm venirea Ta pe norii cerului, ca să Te întâmpinăm în văzduh şi aşa să fim împreună cu Tine, Doamne, Cel Unul Sfânt din Sfânta Treime, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin!
