Sfanta Evanghelie Cat. I

În Biserica Ortodoxă, Sfanta Evanghelie sau Evangheliarul este un obiect al cultului liturgic. Evanghelia este considerată ca o icoană a lui Hristos, și este cinstită ca și icoanele. Sfanta Evanghelie se găsește în mijlocul Sfintei Mese din Altar, după cum și Sfânta Cruce a lui Hristos a fost așezată în mijlocul Pământului. Această poziționare a Evangheliei reprezintă, de asemenea, activitatea lui Hristos la momentul Creației (Altarul pătrat reprezentând lumea văzută). Evanghelia stă pe Antimis, care se află tot timpul pe masa Altarului, la fel cum și Hristos va rămâne în Biserică până la sfârșitul lumii. (Matei 28,20).

Sfânta Liturghie începe atunci când preotul ridică Sfânta Evanghelie și face semnul Sfintei Cruci cu ea asupra Altarului. Evanghelia este purtată în procesiune în anumite momente, însoțită de lumânări, cel mai frecvent în timpul Vohodului Mic, moment care precedă citirea Apostolului și a Evangheliei. Evanghelia mai este purtată în cadrul Procesiunii Sfintei Cruci de Paști și la Botezul Domnului. După citirea Evangheliei, preotul îi binecuvântează pe credincioși cu aceasta. La Utrenia de Duminică, după citirea Evangheliei, toți se apropie să cinstească Sfânta Carte și să primească binecuvântarea preotului sau a episcopului.