Cu o saptamana inainte de Sfintele Pasti sarbatorim Floriile, adica Intrarea in Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos. Este in fapt ultima intrare a Mantuitorului in sfanta cetate, inainte de Patimi. A fost o mare bucurie, Mantuitorul fiind aclamat ca „Imparat al lui Israel” si „fiu al lui David”.
Domnul intra acum în Ierusalim, dar nu ca altadata, nestiut; acum vestea minunilor Sale si al învierilor Sale – bunaoara învierea lui Lazar – inconjurase lumea. De aceea când multimile au aflat ca vine, I-au asternut hainele pe jos „au luat ramuri de finic si-au iesit în întâmpinarea Lui si Îi cântau: Osana ! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului !”, adica Domnul era întâmpinat ca Împarat, ca Mesia, ca Cel ce trebuia sa vina. În sfârsit se trezise si Ierusalimul.
Aceasta intrare în Ierusalim era o implinire a proorocirii lui Zaharia, care, spunea: „Nu te teme, fiica Sionului. Iata, Împaratul tau vine sezând pe mânzul asinei”. Era o intrare plina de slava, cand poporul evreu recunoastea fara marginire pe Domnul Nostru Iisus Hristos ca fiind Mesia.
Dupa ani si ani, sarbatorita fara incetare, atunci ca si acum, in Duminica de astazi ne deschidem larg pridvorul plin de flori al sufletului nostru in care intampinam pe Domnul – „Primavara dulce”, dupa cum Îl numea Maica Domnului atunci când Îl prohodea.
Sa-I gatim si noi calea, pentru ca El sa poata intra nestingherit în Ierusalimul inimilor noastre, si sa-I cantam „Osana!” marurisindu-L lumii asa cum faceau multimile atunci, demult, si pururea.
Dar sa nu uitam, ca acelasi popor care-L slavise si-L primise ca pe un împarat, peste câteva zile striga, incitat de farisei si de carturari: „Rastigneste-L! Rastigneste-L!”. Acelasi popor care-I inaltase osanale, L-a scos afara din Ierusalim rastingnindu-L pe lemnul Crucii. Aceasta intamplare cutremuratoare constientizeaza slabiciunea si nestatornicia omeneasca, starea de pacat, din care se poate iesi numai cu ajutorul lui Dumnezeu.
Din seara acestei zile, in toate bisericile ortodoxe, incep deniile, unde se rememoreaza tot ce a facut Mantuitorul pe pamant. Prin post, reculegere si rugaciune, credinciosii parcurg cele sapte trepte ale ultimelor zile ale lui Hristos-Omul, pe drumul catre rastignire si Inviere, spre rascumpararea noastra.
