I. Locul Botezului Domnului în Iordan
Tot aşa cum Sfânta Lumină vine la praznicul Învierii Domnului, temelia mântuirii oamenilor, celelalte două minuni din Ţara Sfântă – întoarcerea Iordanului şi venirea norului luminos pe Muntele Tabor – se petrec la alte două evenimente cu totul speciale din viaţa pământească a Mântuitorului, cele două Teofanii sau Arătări ale lui Dumnezeu: Botezul Său şi Schimbarea la Faţă. La ambele, Tatăl ceresc Îl mărturiseşte pe Fiul Său: ,,Acesta este Fiul Meul cel iubit întru care am binevoit” (Matei 3, 17). Minunile înfricoşate ce au loc la cele două praznice împărăteşti se petrec în fiecare an, tot aşa cum Sfânta Lumină vine an de an la Mormântul Domnului.
Datorită evenimentelor legate de istoria mântuirii ce au avut loc în preajma lui, Iordanul (Al Urdunn în arabă, Yarden în ebraică) este considerat de către creştini un râu sfânt.
Afluenţii săi, Hasbani şi Ayoun care izvorăsc din Liban, şi Banias şi Dan care izvorăsc de la poalele Muntelui Hermon, se unesc în nordul Israelului, aproape de chibuţul (ferma colectivă) Sede Nehemya şi formează Iordanul. Acesta coboară imediat printr-un curs de 75 km în Lacul Hula, mlăştinos, aflat puţin sub nivelul mării. După ce iese din lac, coboară şi mai mult, încă 25 km, şi intră în Marea Galileei.
După ce iese din mare, ultima porţiune a râului, numită Valea sau Ţinutul Iordanului, nu mai este atât de înclinată şi el începe să şerpuiască înainte de a se vărsa în Marea Moartă, care se află la 400 m sub nivelul mării şi nu are scurgere. Curgerea sa este atât de sinuoasă, încât întregul său curs are 130 de mile, în loc de 60 de mile cât ar avea dacă ar curge drept. În această regiune, primeşte încă doi afluenţi din est: Yarmouk şi Jabbok (sau Iavoc, locul unde s-a luptat Iacov cu îngerul şi i-a schimbat numele în Israil).
Înainte de a intra în Marea Galileei, râul se află în graniţele Israelului (zonă disputată cu Siria) şi alcătuieşte hotarul vestic al Înălţimilor Golan. La ieşirea din mare, el formează graniţa naturală dintre Regatul Haşemit al Iordaniei la est şi Cisiordania la vest, care se află astăzi în Israel.
Din nefericire, începând din 1964, ţările riverane au început să construiască diguri şi canale care au abătut apele sale sau ale afluenţilor săi, fapt ce a afectat puternic ecosistemul Iordanului. Acesta şi-a redus mult dimensiunile, transformându-se într-un curent noroios, primeşte apă reziduală din Israel, Siria şi Iordania, iar vegetaţiei care creştea odinioară pe malurile sale i-a luat locul o vegetaţie salină.
Locul Botezului Mântuitorului Hristos
De-a lungul secolelor, Iordanul a fost martorul multor evenimente minunate, dintre care cel mai important este Botezul Mântuitorului Hristos. Potrivit Evangheliei, Domnul a fost botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul ,,în Vitavara de ceea parte de Iordan, unde era Ioan botezând” (Ioan 1, 28). Acel loc a fost cunoscut sub mai multe nume: Betabara (Vitavara), Betania dincolo de Iordan, Enom (Ainon) aproape de Salim (Ioan 3, 23). Betania dincolo de Iordan nu trebuie confundată cu Betania aflată ca la 15 stadii depărtare de Ierusalim, satul unde locuiau Sfântul şi Dreptul Lazăr şi surorile sale.
Locul Botezului Domnului în Iordan este foarte aproape de Ierihon, Marea Moartă şi chiar de Ierusalim, aflându-se în apropierea dealului de unde Sfântul Prooroc Ilie a fost luat la cer în căruţă de foc.
Tot el vorbeşte despre alte minuni petrecute în acele locuri sfinte: ,,Apoi am ajuns la locul unde Domnul a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini (potrivit Matei 14, 15 şi următoarele). Este o câmpie largă cu crânguri de măslini şi palmieri, şi de acolo am sosit la locul unde a fost botezat Domnul. Acesta este locul unde fiii lui Israil au trecut râul (potrivit Isus Navi, 3) şi, de asemenea, locul în care proorocii şi-au pierdut securea (potrivit IV Împăraţi 6, 5) şi de unde Ilie a fost luat la cer (potrivit IV Împăraţi, 2). În acel loc este ‘micul deal Ermon’ pomenit în psalm. La 7 dimineaţa, la poalele muntelui se formează un nor, deasupra râului, care soseşte la Ierusalim la răsărit deasupra Bisericii de pe Sion şi Bisericii Învierii, Bisericii Sfintei Maria şi Sfintei Sofia (odinioară pretoriul unde a fost judecat Hristos).
Peste aceste locuri, roua cade asemenea unei ploi, iar cei bolnavi o adună. În bolniţe, toată mâncarea este gătită în ea şi pretutindeni unde cade această rouă multe boli se tămăduiesc. Căci aceasta este roua despre care cântă psalmistul: ,,Ca roua Ermonului, ce se pogoară pe Munţii Sionului” (Psalmi 132, 3). În acea parte a Iordanului este izvorul unde Sfântul Ioan obişnuia să boteze, care este la două mile de Iordan, iar Ilie a fost în acea vale unde corbii îi aduceau lui pâine şi carne. Întreaga vale este plină de pustnici”.
sursa: CatacombeleOrtodoxiei.ro
