Acasă Ecumenism Atacul puterilor întunericului asupra lumii ortodoxe

Atacul puterilor întunericului asupra lumii ortodoxe

2549
Atacul masoneriei asupra Ortodoxiei

„Ci să vă temeţi mai vârtos de Cela ce poate să piarză
şi trupul şi sufletul în gheenă” (Matei 10, 28).

Pactul cu diavolul

Cea mai mare parte a lumii ortodoxe a fost invadată de puterile drăceşti. Pe lângă existenţa sectelor, a răpitorilor de aproape, a comercianţilor de arme, de droguri şi a pornografiei, tot soiul de duhuri satanice s-au năpustit asupra sufletelor noastre. Se dezlănţuie un război duhovnicesc ca niciodată. Pretutindeni pândeşte o primejdie de moarte, care stă în aşteptarea unui suflet de om, vrând să îl dea în ghearele morţii sufleteşti, care este mai rea decât moartea trupească. Orice faptă rea sau înşelăciune a devenit accesibilă celui ce va alege să o comită. Chiar fără voia noastră, presa ne asaltează cu tot felul de drăcisme.

La îndemâna tuturor stau, la fiecare colţ de stradă, nu doar cărţi oculte şi ezoterice, ci şi îndrumare practice de magie neagră, care conţin sfaturi şi instrucţiuni facile despre cum să faci vrăji, „cum să le ţii la distanţă”, cum să distrugi sau să omori pe cineva. Însă mulţi dintre naivii care pun în practică sfaturile din cărţile de magie neagră, nici măcar nu ştiu că ei comit fapte atât de rele, încât se osândesc şi se omoară în primul rând pe ei înşişi… la osânda veşnică şi întunericul de nepătruns.

Într-o lume tot mai depărtată de Dumnezeu şi străină de Biserică, bietele victime ale atacurilor întunecate nici nu-şi dau seama că, făcându-se părtaşi la făptuirea acestor vrăjitorii, ei săvârşesc cel mai mare păcat de moarte pe care, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu-l vor mai putea ispăşi vreodată nici aici, şi mai ales nici în viaţa cea veşnică!

Desigur, teoretic, o pocăinţă sinceră însoţită de o întoarcere imediată în sânul Bisericii şi rugăciunea pentru iertarea păcatelor poate mântui un suflet căzut, dar în realitate, câţi asemenea oameni au reuşit de fapt să scape din ghearele vrăjmaşului, care îi ţine bine în strânsoarea lui? La urma urmei, aceasta presupune un anume fel de luptă duhovnicească de care nu sunt mulţi în stare în zilele noastre. Lumea duhurilor îşi are propriile sale legi stricte. Moartea veşnică a sufletului şi chinul cel fără de sfârşit este ceea ce-l aşteaptă pe cel care face pact cu diavolul.

Nu întotdeauna omul este pus să aleagă direct între a se vinde diavolului sau a rămâne în turma lui Hristos. Puterile întunericului îl vânează mai întâi prin arme indirecte: este de ajuns să-i suprime voinţa, să-i adoarmă conştiinţa (care este de fapt glasul lui Dumnezeu), să-l transforme într-un consumator neînsufleţit de „cultură de masă”, să-l facă să-şi piardă liberul arbitru şi să devină în acest fel un zombi.

Iar în această stare fiind, el va începe să înţeleagă libertatea prin manifestarea ei negativă (anume că totul este permis!) şi va fi neputincios să înţeleagă deosebirea dintre stânga şi dreapta, dintre bine şi rău, devenind astfel aplecat către rău şi va participa la el
vrând-nevrând. Moartea duhovnicească din viaţa omului, cunoscută
în literatura ascetică sub denumirea de „moartea cea dintâi”, este partea celor ce trăiesc fără Dumnezeu în sufletul lor, fără nici un gând despre mântuire, care este temeiul vieţii noastre pe pământ.

În lumea pustiită de astăzi se lucrează conştient împotriva omului
din frageda sa copilărie: presa, radioul şi televiziunea sunt implicate în coruperea morală, în vreme ce devastarea sufletului copiilor se petrece în şcoli. Dincolo de pătrunderea în unele şcoli a ideologiei „New Age” prin meditaţii oculte destul de îngrijorătoare, liceele şi universităţile angajează sectari, inclusiv dintre cei care reprezintă sectele sinucigaşe precum mormoniisau secta „Aum Shinri Kyo”, care sunt interzise în alte ţări.

De exemplu, mormonilor le este îngăduit să lucreze în şcoli, chipurile pentru ca studenţii să-şi poată practica limba engleză, iar baptiştilor, penticostalilor, iehoviştilor şi altor misionari rătăciţi – pentru predicarea „religiei”…

Manipulare mentală

Aproape întreaga lume dimprejurul omului, şi în special mass-media, s-a mobilizat pentru a purta război împotriva sufletului său. Se luptă cu toţii să-l târască pe om departe de Dumnezeu, de aproapele său şi de sine însuşi. Şi pentru aceasta se folosesc de manipularea prin cuvinte sofisticate, de psihoză ori alte tehnici de vrăjitorie.

Este de asemenea binecunoscut faptul că ori de câte ori este nevoie, oamenii sunt expuşi unor psihogeneratori care manipulează psihicul unor populaţii foarte numeroase. Astfel, martori oculari şi specialişti în percepţie extrasenzorială (adică cei care cunosc de fapt despre ce este vorba aici) au confirmat că experimentele nemaiauzite asupra sufletului omului, asupra psihicului său, sunt transmise cu deosebire la televizor, unde programele includ adesea şedinţe de hipnoză (adică de influenţare magică) conduse de hipnotişti-magicieni celebri.

Telespectatorii nici nu bănuiesc că li se întinde o capcană drăcească în timpul vizionării acestor programe. Adesea ei nu sunt conştienţi de pericolul care se degajă de la tot soiul de parapsihologi „vindecători” sau „hipnotişti”, care se implică deseori în furtul energiei vitale a oamenilor sau, într-un limbaj mai simplu, în vampirism.

Prin intermediul hipnozei, avem de-a face aici cu o manifestare a potenţialurilor ascunse, adică oculte, ale omului. Cu alte cuvinte, este vorba de o pătrundere în domeniul interzis al iraţionalului şi haoticului, ceea ce Domnul i-a ascuns omului în mod providenţial.

Cunoaştem din Sfintele Scripturi, din cuvintele Părinţilor Bisericii, de la Sfântul Ioan de Kronstadt, de la episcopul Ignatie Briancianinov şi de la Teofan Zăvorâtul, cât de vătămător şi de groaznic este acest amestec în sfera spiritului. Stareţii de la Optina, de pildă, s-au referit invariabil la hipnoză ca la „o forţă diabolică, necreştinească” (Sf. Varsanufie de la Optina).

Bătrânul Nectarie a descris-o cu nişte cuvinte care sunt deosebit de relevante astăzi: „Hipnoza este ceva teribil. Cândva oamenii se temeau de asemenea faptă şi se fereau de ea, dar acum sunt purtaţi de ea… Nenorocirea este că această ştiinţă pătrunde în viaţa noastră sub acoperirea unui pretins mare beneficiu pentru omenire…”

Revista „Traditia Ortodoxa”, nr. 36, Iunie 2012