Acatistul Maicii Domnului pentru impacarea celor invrajbiti

E-mail Print PDF
~13/26 August~

Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

 

Condacul 1:
Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pământului, Maicii fiului lui Dumnezeu pe care l-a dat pentru mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: caută la viaţa noastră cea mult necăjită, aminteşte-ţi durerile şi suferinţele pe care le-ai îndurat, ca Una ce eşti de o fire cu noi, şi fă cu noi după milostivirea ta, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu multpătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Icosul 1:
Îngerul care binevestise păstorilor din Bethleem naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu mulţime de oaste cerească a lăudat pe Dumnezeu zicând: " Slavă intru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire". Iar tu, Maica lui Dumnezeu, neavând unde să îţi pleci capul, căci nu mai era acolo loc de găzduire, ai născut pe fiul tău, cel unul-Născut în peştera şi înfăţişându-l L-ai culcat în iesle. Cunoscând astfel amărăciunea inimii tale îţi cântăm acestea:
Bucură-te, Ceea ce pe Fiul tău mult iubit cu suflarea-ţi L-ai încălzit;
Bucură-te, că pe pruncul cel dinainte de veci L-ai înfăşat;
Bucură-te, căci pe Ţinătorul lumii la pieptul-ţi L-ai alăptat;
Bucură-te, că peşteră în cer o ai prefăcut;
Bucură-te, Ceea ce altar de heruvimi te-ai făcut;
Bucură-te, că intru naştere şi după naştere Fecioară ai rămas;
Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 2:
Văzânu-l pe Pruncul cel dinainte de veci înfăşat şi în iesle culcat, păstorii din Bethleem, cei veniţi să I se închine, au vestit cuvântul grăit lor de înger despre acest Copil, iar Maria a păstrat toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Trecând apoi o săptămână, L-au tăiat împrejur după legea lui Israel, ca pe un prunc de parte bărbătească de opt zile; Luând smerenia şi răbdarea ta, de Dumnezeu Născătoare, Îi cântăm Celui veşnic: Aliluia!
Icosul 2:
Cugetarea având-o întărită în Dumnezeu şi ţinând Legea Domnului, în a patruzecea zi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, părinţii L-au adus pe Iisus la Ierusalim ca să Îl închine Lui Dumnezeu şi să dea jertfă, precum s-a scris în Legea Domnului, pentru care îţi cântăm acestea:
Bucură-te, că pe Făcătorul lumii întru împlinirea Legii în templul din Ierusalim L-ai adus;
Bucură-te, că acolo cu bucurie de către bătrânul Simeon ai fost întâmpinată;
Bucură-te, ceea ce între femei una eşti curată şi binecuvântată;
Bucură-te, căci crucea ta, cea cu suferinţe împodobită, cu smerenie o ai purtat;
Bucură-te, că voia cea dumnezeiască niciodată nu ai călcat;
Bucură-te, căci prin tine chipul smereniei şi al răbdării l-ai ivit;
Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în buciurie întristarea noastră!

Condacul 3:
Întărită cu putere de sus au fost la auzul cuvintelor bătrânului Simeon, cel ce ţi-a grăit, Maică a Domnului: " Iată, Acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri, iar prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." Atunci mâhnire mare a străpuns inima Născătoarei de Dumnezeu, ce a strigat cu durere Celui de sus: Aliluia!
Icosul 3:
Având Irod dorinţă să piardă Pruncul, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflau de la magi. Însă din dumnezeiască poruncă vestită în vis bătrânului Iosif de către îngerul Domnului, a fugit întreaga familie sfântă în Egipt şi acolo a locuit şapte ani până la moartea lui Irod, pentru care îţi cântăm cu umilinţă:
Bucură-te, că întreaga strâmtorare a călătoriei o ai răbdat;
Bucură-te, că toţi idolii ţării Egiptului au căzut pentru că tăria Fiului Tău nu o au îndurat;
Bucură-te, că şapte ani printre păgânii cei necredincioşi ai locuit;
Bucură-te, Ceea ce împreună cu Pruncul-Copil, Cel dinainte de veci, şi cu logodnicul tău în Nazaret ai venit;
Bucură-te, ceea ce alături de bătrânul dulgher în sărăcie ai trăit;
Bucură-te, că tot timpul trudindu-te ţi l-ai petrecut;
Bucură-te, Maica a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în buciurie întristarea noastră!

Condacul 4:
Ca un vifor a cuprins-o mâhnirea pe Maica Preacurată, când pe drumul de la Ierusalim, copilul Iisus nu l-au aflat. Pentru aceasta s-au intors în Ierusalim, căutându-L, şi după trei zile L-au aflat în templu şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Iar mama Lui a zis către El: " Fiule, de ce ne-ai făcut noua aşa? Iată, tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat îngrijoraţi." Şi El a zis către ei: " De ce oare să mă căutaţi? oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?" Iar Maica Lui păstra în inima ei toate acesta cuvinte strigând către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4:
Auzit-a Născătoarea de Dumnezeu că Iisus, străbătând toată Galileea, învăţa în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi, tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor şi s-a dus vestea despre el pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca. Dar tu Maica Domnului, te-ai scârbit cu inima cunoscând că degrabă va veni ceasul când Fiul tău se va da jertfă pe sine din pricina păcatelor lumii, pentru care te fericim, Maică mult-pătimitoare, strigând:
Bucură-te, ceea ce pe Fiul tău L-ai dat spre slujirea poporului iudeu;
Bucură-te, Ceea ce inima o ai avut îndurerată, dar supusă a rămas voii lui Dumnezeu;
Bucură-te, că de potopul păcatelor lumea o ai scăpat;
Bucură-te, căci capul şarpelui celui demult l-ai sfărâmat;
Bucură-te, ceea ce pentru Dumnezeu te-ai făcut jertfă vie;
Bucură-te, cea binecuvântată, Domnul este cu tine;
Bucură-te, Maica a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 5:
Propovăduind împărăţia cerurilor pe pământ, Iisus vădea mândria fariseilor, cei ce se credeau a fi drepţi, iar aceştia ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte şi căutând să-L prindă s-au temut de popor pentru că îl socotea prooroc. Văzând acestea,  Maica lui Dumnezeu se îndurera pentru Fiul cel iubit, temându-se să nu-l omoare şi striga cu durere: Aliluia!

Icosul 5:
Văzând unii dintre iudei învierea lui Lazăr, s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus, iar Caiafa care în anul acela era arhiereu le-a zis: " Ne este mai de folos sa moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul." Şi din ziua aceea s-au hotărât ca să-L ucidă; şi noi strigăm către tine Preacurată:
Bucură-te, că pe al lumii Mântuitor L-ai născut;
Bucură-te, ceea ce capul mântuirii noastre te-ai făcut;
Bucură-te, că mai înainte de veci să fii Maica Mântuitorului nostru a fost hotărât;
Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu ce cu pătimirea te-ai logodit;
Bucură-te, binecuvântată, ceea ce Împărăteasa cerurilor te-ai făcut;
Bucură-te, ceea ce pururea prin rugăciunea ta ne eşti scut;
Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 6:
Mai întâi propovăduitor al Cuvantului lui Dumnezeu, iar în urmă vânzător, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece Apostoli, a mers la arhiereui să vândă pe învăţătorul său. Iar aceştia s-au bucurat foarte şi au făgăduit să îi dea argint. Ci tu, Maica lui Dumnezeu, îndurerată pentru Fiul tău preaiubit ai strigat cu amar Celui de sus: Aliluia!
Icosul 6:
Strălucit-a ucenicilor lui Iisus ultima cină, unde învăţătorul le-a spălat picioarele, arătând astfel chipul smereniei, şi le-a grăit: : " Unul dintre voi mă va vinde, cel ce mănâncă pâinea cu Mine." Ci noi, împrejur pătimind cu suferinţă Maicii lui Dumnezeu, îi strigăm:
Bucură-te, Maica a lui Dumnezeu, istovită de al inimii chin;
Bucură-te, că toate le-ai îndurat în valea aceasta plină de suspin;
Bucură-te, că în rugăciune liniştea ţi-ai găsit;
Bucură-te, bucuria celor scârbiţi;
Bucură-te, a tristeţilor noastre potolite;
Bucură-te, Ceea ce din tina păcatelor eşti a noastră mântuire;
Bucură-te, Maica a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în buciurie întristarea noastră!

Condacul 7:
La Cina cea de taină, voind să-şi arate Domnul Iisus Hristos iubirea pentru neamul omenesc, binecuvântând a frânt pâinea şi dând ucenicilor a zis: " Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu" şi luând paharul şi mulţumind le-a dat zicând: " Beţi din acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor", mulţumind Bunului Dumnezeu pentru negrăita Sa milostivire pentru noi, îi cântăm: Aliluia!

Icosul 7 :
Semn nou al milostivirii Sale a arătat Domnul Ucenicilor Săi făgăduind să le trimită pe Duhul sfânt, Mângâietorul, carele de la tatăl purcede şi va mărturisi despre El. Iar ţie Maică a lui Dumnezeu, de două ori sfinţită de Sfântul Duh îţi strigăm:
Bucură-te, ceea ce eşti al Duhului Sfânt sălaş;
Bucură-te, că eşti prealuminat lăcaş;
Bucură-te, cea în care Dumnezeu Cuvântul şi-a găsit încăpătoare cămară;
Bucură-te, ceea ce ai rodit dumnezeiesc mărgăritar;
Bucură-te, să ne deschizi uşile raiului prin naşterea ta;
Bucură-te, că prin tine semnul milostivirii lui Dumnezeu ne-ai arătat;
Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 8:
Străin şi amar ne-a fost cuvântul, cum printr-un sărut Iuda Iscarioteanul l-a vândut pe Invăţătorul şi Domnul său, iar oştenii cu căpetenia şi slugile iudeilor L-au prins pe Iisus, L-au legat şi L-au dus mai întâi la Anna, mai marele preoţilor iar, apoi, la Caiafa-arhiereul. Iar Maica lui Dumnezeu aşteptând împlinirea sfatului aducător de moarte pentru Fiul Său Cel iubit, striga Celui de sus: Aliluia!

Icosul 8 :
Mai-marii iudeilor L-au dus cu toţii pe Iisus în pretoriu, la Pilat din Pont, învinuindu-l a fi răufăcător; iar Pilat întrebându-L, le-a răspuns că nu găseşte nici o vină la dânsul, pentru care îţi strigăm:
Bucură-te, că de mâhnire inima ţi-a sfâşiat;
Bucură-te, că pentru fiul tău lacrimi ai vărsat;
Bucură-te, ceea ce fără de cârtire ca o roabă a Domnului toate le-ai îndurat;
Bucură-te, că ai suferit şi ai plâns;
Bucură-te, Împărăteasa a cerurilor şi a pământului, care rugăciunile robilor tăi le primeşti;
Bucură-te, căci vas plin de harul Duhului Sfânt eşti;
Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul 9:
Toate nemurile te fericesc, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, Stăpâna şi Maica Izbăvitorului nostru ceea ce prin naşterea ta ai adus bucurie lumii întregi, iar mai în urmă amărăciune adâncă te-a cuprins, văzând pe Fiul tău cel preaiubit fiind dat spre batjocură, bătaie şi la moarte. Ci noi, cu umilinţă îţi aducem cântare ţie, Preacurată, cântând Dumnezeului celui atotputernic: Aliluia!
Icosul 9:
Ritorii cei mult-grăitori nu pot a spune toate patimile îndurate de tine, Mântuitorul nostru, atunci când oştenii, împletind cununa din spini, Ţi-au pus-o pe cap şi Te-au îmbrăcat cu o mantie purpurie, zicând: „bucură-te, regele iudeilor", şi-Ţi dădeau palme. Ci, noi, Maică a lui Dumnezeu, cunoscând suferinţele tale îţi strigăm:
Bucură-te, că pe acela pe care L-ai alăptat, muncint fiind L-ai zărit;
Bucură-te, că încununarea Lui cu spini ai privit;
Bucură-te, ceea ce patimile Sale împreună cu El ai pătimit;
Bucură-te, că părăsit de toţi ucenicii săi L-ai ştiut;
Bucură-te, că osândit de judecătorii nedrepţi L-ai văzut;
Bucură-te, ceea ce una eşti curată şi preabinecuvântată între femei;
Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!
Condacul 10:
Voind să îl scape pe Iisus, Pilat le-a grăit iudeilor: " Avem obiceiul să vă eliberăm un întemniţat, voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor?", iar ei au răspuns strigând: " Nu pe El, ci pe Baraba!" Preamărind pe Milostivul Dumnezeu, care a dat pe Fiul Său Unul născut la moartea pe cruce, pentru a ne mântui de moartea cea veşnică Îi strigăm: Aliluia!

Icosul 10:
Zid şi îngrădire fii nouă, Stăpână, celor care suntem istoviţi de boli şi mâhniri, căci tu însăţi ai primit auzindu-i pe iudei strigând: " Răstigneşte-L!" Ci, acum, auzi-ne pe noi, cei ce-ţi strigăm:
Bucură-te, Maică a milostivirii, care de la cei ce pătimesc cumplit, toată lacrima o depărtezi;
Bucură-te, ceea ce lacrima de umilinţă ne dăruieşti;
Bucură-te, că pe cei gata să piară în păcate îi mântuieşti;
Bucură-te, că niciodată nu ai rămas de ruşine solind pentru creştini;
Bucură-te, că ne eşti izbăvitoare de patimi;
Bucură-te, ceea ce inimii înfrânte îi dăruieşti bucurii;
Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în buciurie întristarea noastră!
Condacul 11:
Cântare preaumilită îi aducem Mântuitorului lumii, Cela ce la patimi de bunăvoie a mers, iar crucea şi-a purtat-o pe Golgota spre răstignire, şi stăteau lânga crucea lui Iisus, Maica Lui şi sora Maicii Lui, Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena. Deci, Iisus văzând pe Maica sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis Maicii Sale: " Femeie, iată Fiul tău!" Apoi a zis ucenicului: " Iată Maica ta!" Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. Ci tu, maica lui Dumnezeu văzând pe Fiul şi Dumnezeul tău pătimind pe cruce, strigai Celui de sus: Aliluia!
Icosul 11:
Lumina mea, Dumnezeule mai înainte de veci şi Făcătorul a toată făptura, Doamne, cum înduri pătimind pe cruce"-aşa grăia plângând Fecioara Preacurată despre naşterea Ta cea străina. " Fiul meu, mai mărită am fost între toate maicile, dar, vai mie, privindu-te acum răstignit mă aprind cu rărunchii". Ci noi, auzind acestea, vărsăm lacrimi şi îţi strigăm:
Bucură-te, că de bucurii şi veselie te-ai văduvit;
Bucură-te, ceea ce pe Fiul tău de bunăvoie pătimind pe cruce l-ai privit;
Bucură-te, ceea ce pe Copilul tău mult-iubit plin de răni fiind l-ai zarit;
Bucură-te, Mieluşeaua care Copilul-ţi dus ca pe un miel la tăiere L-ai văzut;
Bucură-te, că pe izbăvitorul de rănile duhului şi ale trupului acoperit de răni L-ai zărit;
Bucură-te, ceea ce fiul tău înviat din morţi L-ai văzut;
Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 12:
Trimite-ne harul Tău Mântuitorule, Preamilostive, Cela ce pe cruce duhul ţi l-ai dat şi astfel zapisul păcatelor noastre l-ai rupt. " Iată Lumina Mea cea bună, dumnezeul Meu s-a stins pe cruce", grăia Fecioara tânguindu-se: " Grăbeşte, Iosife, intră la Pilat şi cere-i să îl scoată de pe cruce pe învăţătorul tău. Văzându-te plin de răni, fără de nici o slavă dezbrăcat pe cruce fiind, Copilul meu, prin suflet mi-a trecut sabia, după prorocirea dreptului Simeon"-spunea Maica lui Dumnezeu strigând: Aliluia!
Icosul 12:
Cântând milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, ne închinăm bogăţiei milelor Tale, stăpâne, " Făptura Ta vrând să o mântuieşti, moarte ai primit"-grăia Preacurata, ci prin Învierea Ta, Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi toţi, care cu umilinţă îi strigăm Maicii Tale Preacurate:
Bucură-te, că pe Domnul Cel Preabun fără de suflare l-ai zărit;
Bucură-te, ceea ce ai sărutat trupul Fiului tău preaiubit;
Bucură-te, că ai primit la lumina ta cum era străpus de moarte şi dezbrăcat;
Bucură-te, ceea ce apoi mormântului l-ai încredinţat;
Bucură-te, că trupul Său în giulgiu nou l-ai înfăşurat;
Bucură-te, ceea ce l-ai văzut înviat;
Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 13
: (acest condac se zice de trei ori)
O, Maică prealăudată, ceea ce te-ai istovit de amăraciune, stând lângă crucea Fiului şi Dumnezeului tău, ascultă suspinele şi lacrimile noastre şi ne izbăveşte de mâhniri, boli şi moartea cea veşnică pe toţi cei ce nădăjduiesc la nespusa ta milostivire şi strigă lui Dumnezeu: Aliluia!
Apoi se zice iarăşi

Icosul 1
:
Îngerul care binevestise păstorilor din Bethleem naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu mulţime de oaste cerească a lăudat pe Dumnezeu zicând: " Slavă intru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire". Iar tu, Maica lui Dumnezeu, neavând unde să îţi pleci capul, căci nu mai era acolo loc de găzduire, ai născut pe fiul tău, cel unul-Născut în peştera şi înfăţişându-l L-ai culcat în iesle. Cunoscând astfel amărăciunea inimii tale îţi cântăm acestea:
Bucură-te, Ceea ce pe Fiul tău mult iubit cu suflarea-ţi L-ai încălzit;
Bucură-te, că pe pruncul cel dinainte de veci L-ai înfăşat;
Bucură-te, căci pe Ţinătorul lumii la pieptul-ţi L-ai alăptat;
Bucură-te, că peşteră în cer o ai prefăcut;
Bucură-te, Ceea ce altar de heruvimi te-ai făcut;
Bucură-te, că intru naştere şi după naştere Fecioară ai rămas;
Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

şi Condacul 1:
Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pământului, Maicii fiului lui Dumnezeu pe care l-a dat pentru mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: caută la viaţa noastră cea mult necăjită, aminteşte-ţi durerile şi suferinţele pe care le-ai îndurat, ca Una ce eşti de o fire cu noi, şi fă cu noi după milostivirea ta, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Maică a lui dumnezeu multpătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

După aceea zicem această rugăciune:
O, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, ceea ce pentru curăţia ta şi pentru nenumăratele suferinţe îndurate de tine pe pământ, eşti mai presus decât toate fiicele pământului, primeşte suspinele noastre multîndurerate şi ne păzeşte sub acoperământul milostivirii tale, căci alt adăpost şi solire caldă în afară de tine nu avem, ci tu, îndrăznire având către Cel născut din tine, ajută-ne şi ne mântuieşte cu rugăciunile tale ca fără de oprelişti să ajungem în împărăţia cerurilor, unde împreună cu toţi sfinţii vom cânta lui Dumnezeu Celui în Treime, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!
Tropar
Despietreşte inimile noastre cele învrăjbite, Născătoare de Dumnezeu, iar năvălirile celor ce ne urăsc le potoleşte şi toată strâmtorarea sufle­tului nostru o conteneşte. Ridicând ochii la icoana ta cea sfântă ne umilim în faţa suferinţei şi milostivirii tale pentru noi şi rănile Ţi le sărutăm, iar de săgeţile noastre care te străpung ne înfricoşăm. Ci tu Maica prea-milostivă, nu ne lăsa să pierim în împietrirea noastră şi din pricina nemilostivirii celor apropiaţi, căci eşti cu adevărat despietrirea inimilor învrăjbite.

Facebook

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com