Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/components/com_sh404sef/shInit.php on line 37

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/rman5430/public_html/components/com_sh404sef/shInit.php:37) in /home/rman5430/public_html/templates/ja_kyanite_ii/libs/ja.template.helper.php on line 119

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/rman5430/public_html/components/com_sh404sef/shInit.php:37) in /home/rman5430/public_html/templates/ja_kyanite_ii/libs/mobile_device_detect.php on line 113

Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/rman5430/public_html/components/com_sh404sef/shInit.php:37) in /home/rman5430/public_html/templates/ja_kyanite_ii/libs/mobile_device_detect.php on line 113
Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti - Scurt istoric

Mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti este situată în cartierul Militari, pe strada Televiziunii nr. 13-15, în sectorul 6. Ea a fost înfiinţată în anul 1964, de Prea Sfinţitul Evloghie Oţa († 1979), şi este condusă în prezent de părintele stareţ Arhimandritul EFTIMIE Vrânceanu. De asemenea, mânăstirea este reşedinţa episcopală a Prea Sfinţitului FLAVIAN Bârgăoanu. Mănăstirea se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, condusă în prezent de ÎPS Mitropolit VLASIE Mogârzan. În anul 1924, în urma Conferinţei pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă hotăra înlocuirea calendarului iulian, declarat ,,nu fără de lipsuri”, cu calendarul gregorian. Hotărârile Conferinţei de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două, pe de o parte - Bisericile Ortodoxe Greacă, Bulgară, Română şi Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei care au acceptat noul calendar, gregorian, şi, pe de altă parte - Bisericile Ortodoxă Rusă, Sârbă şi fracţiuni ale Bisericilor Ortodoxe Greacă, Bulgară şi Română, Sfântul Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului care au păstrat calendarul iulian până astăzi. Cititi mai mult...

 

08 / 21 Mai - Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan Teologul

sf ioan teologulSfântul Apostol și Evanghelist Ioan era din Betsaida Galileii. Nu cunoștea carte, la fel ca ceilalți Apostoli, însă era dintr-o familie înstărită. Tatăl său, Zevedeu, avea mreje de pescar, și avea mai mulți angajați, recum și cei doi copii, Iacov și Ioan. Cât despre mama Sfântului Ioan, Salomeea, care era verișoară cu Maica Domnului, aflăm din Evanghelii că slujea lui Hristos, mergând în urma Lui cu alte femei evlavioase. Atunci când a început să predice Sfântul Ioan Înaintemergătorul în pustia Iordanului venirea lui Hristos, Ioan cu Andrei – fratele lui Petru – care erau și ei pescari, au mers aproape de el și au devenit ucenicii lui. La o zi după Botezul Domnului, Înaintemergătorul le-a arătat acestora pe Iisus care trecea și le-a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu!” Atunci, ei s-au apropiat de Hristos, iar când Acesta i-a văzut, a întrebat: “Ce căutați?” Andrei și Ioan I-au zis: “Rábbi (adică Învățătorule), unde locuiești?” “Veniți și veți vedea!” le-a răspuns Hristos.

Au venit la casa unde locuia și au rămas până seara, ascultând, pentru prima dată, cuvântări despre viață din gură dumnezeiască. După două luni, Fiul lui Dumnezeu i-a chemat pe Andrei și pe Petru lângă El, precum și pe Iacov și pe Ioan. Acestea s-au întâmplat pe malul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii). Cele două perechi de frați au lăsat năvoadele și corăbiile și din acel moment s-au alăturat lui Hristos. Și-au schimbat ocupația după cuvântul pe care li l-a spus Domnul: din pescari de pești au devenit pescari de oameni. Dintre toți Apostolii, Ioan a fost cel mai tânăr. S-a dedicat lui Iisus cu însuflețire. La început avea o fire irascibilă. Râvna arzătoare și dragostea pătimașă pe care le arăta, aminteau, adesea, de primul lui Învățător pe care l-a avut, pe Înaintemergătorul Domnului.

Odată, Hristos și Apostolii, se îndreptau spre Ierusalim și nu au fost primiți bine în satul Samariei pe unde treceau. Iacob și Ioan s-au mâniat și I-au zis să facă să coboare foc din cer și să îi mistuie pe oamenii aceia neprimitori. Hristos atunci i-a certat, spunând că nu știau cărui duh slujeau, adică duhului dragostei și al răbdării. Din nou, altădată, cu puțin înainte de patimile Domnului, Salomeea a cerut lui Iisus, nesocotind mândria de mamă, ca să șadă cei doi fii ai săi unul de-a dreapta și unul de-a stânga Lui, întru Împarăția Sa. Toți din jurul lui Hristos considerau această Împărăție nu numai cerească, dar și pământească, și credeau că Iisus ar fi urmat să urce pe tronul lui David, alungându-i pe romani de pe pământurile sfinte ale Iudeii. Însă Hristos, după cum spune cântarea bisericească, în loc de “tron”, i-a dăruit lui Ioan propriul Lui piept. Și în realitate acesta era “ucenicul pe care îl iubea Iisus” cel mai mult.

Niciunul dintre Apostoli nu avea o legătură atât de strânsă cu Domnul. Ioan stătea întotdeauna lângă Învățător și adeseori punea capul pe pieptul Lui. Uneori când Fiul lui Dumnezeu, se separa de ceilalți ucenici, pentru a se ruga singur cu Tatăl lui, îl însoțau numai trei dintre aceștia – Petru, Iacov și Ioan. La fel, atunci când s-a schimbat la Față pe muntele Taborului sau când era îngrijorat și se ruga pe muntele Măslinilor. După cum am mai spus, cel mai apropiat de Iisus era Ioan: cuvintele și suspinele lui Hristos întâlneau prima dată inima lui. Atunci când L-au prins pe Hristos, ceilalți ucenici s-au împrăștiat precum oile cărora li s-a luat păstorul, numai Ioan și Petru l-au urmat până în curtea Arhiereului Anna. Acolo Petru s-a temut și s-a lepădat în fața slujnicei, însă Ioan a rămas credincios. Ioan era cunoscut în mediul arhieresc, după cum citim în Evanghelie, și de aceea risca să se expună mai mult.

Cititi mai mult...

Manastirea Esfigmenu, Muntele Athos cu hramul "Inaltarea Domnului" - prigonita de ereticul Patriarh al Constantinopolului

Manastirea Esfigmenu este zidita intr-un golf adapostit  de vant de pe tarmul  nord-estic al Sfantului Munte Athos. Manastirea Esfigmenu ocupa toata suprafata stramta care este cuprinsa intre trei coline muntoase. Intemeietorii Manastirii Esfigmenu sunt dupa traditie imparatul Teodosie al II-lea si sora lui Pulheria.

Manastirea Esfigmenu, vedere dinspre mare

Hramul Manastirii Esfigmenu este "Inaltarea Domnului" iar manastirea este a 18-a in rangul celor 20 de manastiri imparatesti din Sfantul Munte Athos. La început, manastirea a fost construita mai sus de locul unde se afla acum. Dar, din traditie se spune ca a cazut o piatra foarte mare din munte distrugand o parte din manastire. Dupa un timp a început sa se auda în fiecare noapte, pe locul unde este acum manastirea, lovituri de toaca. Facand toata obstea rugaciuni li s-a descoperit ca pe locul acela trebuie sa se faca manastirea.

Katholikonul (biserica mare) a Manastirii Esfigmenu

Aceasta manastire au numit-o cu numele de „Simane", adica „a tocat". Denumirea de Esfigmenu si-a luat-o mai tarziu, de la o oarecare neîntelegere: Un tar al Rusiei a trimis multe ajutoare Manastirii Simane, dar cei care le-au adus au confundat manastirea cu o alta numita Simonopetra. Cand s-a aflat era deja tarziu. Atunci cei de la Manastirea Simane au hotarat sa-i schimbe denumirea numind-o Esfigmenu, adica „stramtorat". Într-adevar, locul acela este stramtorat din trei parti de munti.

Unul dintre cei mai renumiti stareti ai Manastirii Esfigmenu a fost Sfantul Grigorie Palama care a facut si face in continuare mari minuni cu parintii si inchinatorii manastirii. Odata, pe cand maslinii nu rodisera deloc, prin rugaciunea lui s-au umplut de rod. Altadata a venit chelarul si a spus ca nu mai este untdelemn. Dupa rugaciunea Sfantului, mergand chelarul sa se uite, a gasit vasul pentru untdelemn plin pana sus.

Sfantul Grigorie Palama nu si-a parasit manastirea nici dupa adormirea sa. Acest lucru se cunoaste din urmatoarea minune: Manastirea Esfigmenu avea numai o fantana în curtea manastirii, dar apa le era insuficienta si parintii erau foarte stramtorati si necajiti din aceasta pricina. În acel timp, un negutator din Grecia se pregatea sa mearga la Ierusalim sa se închine la Sfintele Locuri. Într-una din nopti, i s-a aratat în vis Sfantul Grigorie zicandu-i: „Tu te pregatesti sa mergi la Ierusalim, dar eu îti zic sa te duci mai bine la Sfantul Munte, unde se afla o manastire numita Esfigmenu, la care eu am fost staret. Manastirea are mare lipsa de apa. Mergi si cheltuieste banii acolo, la descoperirea izvorului care se afla putin mai sus de manastire si crede ca însutita plata vei avea de la Hristos Dumnezeu pentru aceasta, chiar mai mare decat daca ai merge la Ierusalim".

Desteptandu-se negutatorul, a multumit lui Dumnezeu si Sfantului, apoi a venit în Sfantul Munte, la Manastirea Esfigmenu. Dupa ce s-a închinat în biserica, a iesit din manastire îndreptandu-se în directia Manastirii Vatopedu, spre locul pe care i-l aratase Sfantul Grigorie. Gasind acel loc, a început a sapa cu toata dragostea. Sapand cam un metru si jumatate, a izvorat un izvor atat de mare si bun, cum nu se mai afla altul la fel în alte manastiri. Afland parintii manastirii despre aceasta, au multumit cu lacrimi lui Dumnezeu si Sfantului Grigorie, care nu i-a parasit nici dupa adormirea sa.

In interiorul Manastirii Esfigmenu

Negustorul s-a calugarit apoi, primind numele de Damian, nevoindu-se pe Muntele Samariei (putin mai sus de manastire), ajungand la înalte masuri duhovnicesti. Se spune despre acesta ca, mergand odata la duhovnicul lui, la Manastirea Hilandaru, a întarziat atat de mult încat asfintise soarele. Atunci parintii manastirii l-au rugat sa ramana la ei peste noapte, dar cuviosul i-a refuzat, nevoind sa ramana în alta parte, caci avea acest obicei de a petrece noaptea la chilia sa.

Manastirea Esfigmenu are o bogatie de Sfinte Moaste inestimabila. Amintim aici de o parte din buretele de la Rastignirea Domnului, o parte din Vesmantul Maicii Domnului, sange de la Sf. Ioan Botezatorul, talpa stanga a Sf. Maria Magdalena cea intocmai cu Apostoli, particele de moaste de la Sf. Antonie de Veria, ale Sf. Grigorie Palama, ale Sf. Atanasie Persul, precum si Capetele Sf. Iacov Fratele Domnului si a Sf. Parteniei Episcopul Lampsacului izbavitorul de cancer. In katholikon se afla icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului "Trandafirul nevestejit".

In interiorul manastirii se afla mai multe paraclise si anume: Paraclisul Sfintilor Arhangheli, Paraclisul Sfintilor Doctori Fara de Argint, Paraclisul Sf. Antim, Paraclisul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Paraclisul Sf. Imparati Constantin si Elena, Paraclisul Sf. Grigorie Palama, Paraclisul Sf. Nil Izvoratorul de Mir si Paraclisul Sf. Ioan cel Milostiv.

Steagul si crezul monahilor esfigmeniti - Ortodoxie sau moarte

Incepand din anul 2003, Manastirea Esfigmenu se afla sub asediul plin de "dragoste" al Patriarhiei Ecumenice si al Ministerului Elen de Interne pentru ca refuza sa-l pomeneasca la slujbe pe ereticul patriarh Bartolomeu. In manastire incepand cu anul 1972, la o inaltime care se poate vedea de pe mare, este afisat un steag negru pe care scrie cu litere mari albe in limba greaca "Ortodoxia i Thanatos" adica "Ortodoxie sau moarte" acesta fiind modul monahilor de la Manastirea Esfigmenu de a protesta impotriva ridicarii anatemelor de la 1054 de catre patriarhul ecumenic Athenagoras si Papa Paul al VI-lea.

Dragostea aratata monahilor esfigmeniti de patriarhul eretic Bartolomeu

Încercarea patriarhului eretic Bartolomeu de apropiere față de Biserica Catolică i-a determinat pe călugării de la Esfigmenu să nu-l mai pomenească pe patriarh la slujbe și în cele din urmă să nu-i mai recunoască autoritatea.

În 2003 autorităţile greceşti la dispoziţia patriarhiei au trimis un regiment de poliţie care au încercat să evacueze călugării. Asaltul mănăstirii a durat câteva săptămâni deoarece autorităţile nu se hotărau să aplice forţa.

Steagul monahilor de la Esfigmenu - Ortodoxie sau moarte

În 2005 cu susţinerea autorităţilor eclesiastice a fost creată o obşte "alternativă" a mănăstirii Esfigmenu, loială Constantinopolului, iar Fanarul a recunoscut dreptul juridic al acesteia asupra mănăstirii. Mai târziu, procuratura din Salonic a cerut încă odată poliţiei sa "cureţe" mănăstirea de "zeloţi", afirmând că aplicarea forţei va fi inevitabilă în cele din urmă "pentru restabilirea legalităţii".

Călugării de la Esfigmenu afirmă că MAI din Grecia a dat ordinul de evacuare a obştii, peste 600 de ofiţeri de poliţie fiind mobilizaţi în acest scop; spunând că "guvernul va face tot posibilul ca obştea "nesupusă" să fie evacuată fără aplicarea violenţei". Patriarhul de la Constantinopol a numit călugării "schismatici" şi a refuzat orice conciliere paşnică cu aceştia.

La Sfanta Liturghie in aceasta manastire nu sunt primiti cei care slujesc miscarii ecumenice si nici cei care tin calendarul nou. Acestia sunt lasati sa asiste doar la slujba de seara atunci cand se scot sfintele moaste la inchinare.

 

 

Save

Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos

Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. Este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi crestinii se saluta cu "Hristos S-a inaltat!” si "Adevarat S-a inaltat!”.

Hristos S-a inaltat la cer de pe Muntele Maslinilor, in vazul Apostolilor si a doi ingeri. Ingerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca acestia sa nu se lase coplesiti de durerea despartirii.

Din Sfanta Scriptura aflam ca Mantuitorul Si-a ridicat mainile, binecuvantandu-i pe ucenici, iar pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer (Luca 24, 51), in timp ce un nor L-a facut nevazut pentru ochii lor (Faptele Apostolilor 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifesta energiile divine, menite sa reveleze prezenta Divinitatii, dar sa o si ascunda.

Inaltarea lui Hristos intru slava si sederea Sa de-a dreapta Tatalui este chipul deplinei indumnezeiri a umanitatii Lui. Prin toate actele Sale, intrupare, moarte, inviere El a indumnezeit treptat firea omeneasca pe care a asumat-o, dar prin Inaltare a transfigurat-o pe deplin. Datorita transfigurarii supreme a trupului Sau, Hristos poate deveni interior celor care cred in El. Inaltarea Domnului nu inseamna retragerea Sa din creatie, pentru ca El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.

23 aprilie / 06 mai - Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință

Sceptrul împărăţiei Romei luîndu-l cu nevrednicie păgînul Diocleţian, foarte mult se silea la necurata slujbă idolească. El mai întîi cinstea pe Apolon vrăjitorul, ca şi cum i-ar fi fost mai înainte vestitor de cele ce vor să fie. Pentru că diavolul petrecînd în acel idol neînsufleţit, dădea răspunsuri la cei ce-l întrebau, cu minciună proorocind despre cele ce vor să fie, deşi niciodată nu se împlineau proorociile lui. Odată, întrebînd Diocleţian pe Apolon despre un lucru, diavolul i-a dat un răspuns ca acesta: "Nu pot cu adevărat, ca mai înainte să-ţi spun cele ce vor să fie, căci împiedicare îmi fac oamenii cei drepţi pe pămînt şi pentru aceea mint Tripoadele cele de farmece în capişti; pentru că drepţii sleiesc a noastră putere".

Deci, a întrebat Diocleţian pe slujitori: "Cine sînt drepţii aceia de pe pămînt, din pricina cărora zeul Apolon nu poate să proorocească?" Iar slujitorii i-au răspuns: "Creştinii de sub cer sînt drepţii aceia". Aceasta auzind-o Diocleţian, s-a umplut de mînie şi de iuţime asupra creştinilor şi prigonirea cea de deasupra lor care abia încetase, a ridicat-o iarăşi. Şi îndată a trimis sabia sa prigoni-toare asupra oamenilor lui Dumnezeu celor drepţi, nevinovaţi şi fără prihană, cu poruncă ucigătoare, în toate părţile stăpînirii sale.

Şi puteai să vezi atunci închisorile barbarilor, tîlharilor şi ale făcătorilor de ruşine deşarte, însă erau pline de cei ce mărturiseau pe adevăratul Dumnezeu. Puteai să vezi felul caznelor celor mai înainte obişnuite, lepădîndu-se ca simple, iar altele noi şi mai cumplite aflîndu-se, prin care în toate zilele mulţimea creştinilor era schingiuită pretutindeni. Iar după ce în toate părţile şi mai ales dintre ale Răsăritului s-au adus la împărat multe scrisori pline de clevetiri asupra creştinilor, care îl înştiinţau că cei ce nu ţin porunca lui întru nimic, şi care se numesc creştini, numărul acelora este fără de sfîrşit; pentru că atîta s-au înmulţit, încît este de trebuinţă, ca ori să-i lase să petreacă în credinţă, ori cu război să se ridice asupra lor.

Atunci împăratul a chemat de pretutindeni la sine în Nicomidia, pe antipaţi şi pe ighemonii săi la sfat, pe domni, pe boieri şi pe tot senatul său adunîndu-l; le-a descoperit mînia sa asupra creştinilor şi poruncea, ca fiecare să dea sfat la lucrul ce le era pus înainte. Deci, mulţi grăind multe, la sfîrşit singur tiranul a vărsat o otravă ca aceasta, că nimic nu este mai cinstit şi mai de bună trebuinţă decît să se cinstească zeii cei vechi părinteşti. Şi toţi învoindu-se cu sfatul lui, le-a zis iarăşi: "Dacă astfel toţi socotiţi şi pe aceasta cu osîrdie doriţi să o faceţi şi a mea dragoste mult se cinsteşte de voi, apoi sîrguiţi-vă cu totul să pierdeţi credinţa creştinească cea potrivnică zeilor noştri, din toată împărăţia noastră. Şi ca să puteţi mai cu înlesnire a săvîrşi aceasta, eu cu toate puterile voi ajuta vouă". Deci, toţi au primit şi au lăudat acel cuvînt împărătesc. Însă Diocleţian şi senatul au voit, ca şi al doilea şi al treilea rînd să se adune la acelaşi sfat şi au înştiinţat poporul; după aceea au întărit ca neschimbată să fie porunca aceasta.

În acea vreme, în cetatea Romanilor era minunatul ostaş al lui Hristos, Sfîntul Gheorghe, cu neamul din Capadocia, fiu de părinţi creştini vestiţi, din tinereţe învăţînd buna credinţă. Acela din copilăria sa a rămas orfan de tată, sfîrşindu-se tatăl său prin muceniceasca nevoinţă pentru Hristos, iar maica lui s-a mutat cu el în Palestina, căci de acolo era cu neamul şi avea acolo multe averi şi moşteniri. Iar după ce Gheorghe a ajuns la vîrstă desăvîrşită, fiind şi frumos la faţă, s-a arătat şi foarte viteaz cu trupul; pentru aceea s-a rînduit în oaste şi s-a pus tribun peste ostaşii unei cete vestite. În acea boierie fiind, după ce şi-a arătat vitejia sa în războaie, s-a cinstit cu dregătoria de comit şi de voievod de către împăratul Diocleţian, mai înainte de a şti că este creştin, la douăzeci de ani ai vîrstei sale, după ce maica lui se sfîrşise întru Domnul.

Şi cînd acel sfat tirănesc se săvîrşea spre pierderea creştinilor, Sfîntul Gheorghe era lîngă împăratul. Deci, în ziua dintîi, văzînd atîta pornire a păgînilor asupra creştinilor şi că sfatul lor cel nedrept nu poate de loc a se schimba, s-a chibzuit cu judecată, că acea vreme este potrivită mîntuirii. Şi îndată, toate cele ce le avea la sine, aurul, argintul şi hainele le-a împărţit săracilor; pe robii care erau cu sine i-a liberat şi celelalte averi pe care le avea în Palestina a hotărît să le împartă la cei ce n-au, iar pe robi să-i libereze. Şi în a treia zi, în care sfatul cel sîngeros al păgînului împărat şi al domnilor lui celor necuraţi, făcut cu nedreptate spre uciderea nevinovaţilor creştini, era să se întărească, Sfîntul Gheorghe, viteazul ostaş al lui Hristos, lepădînd toată frica omenească şi întărindu-se întru Unul Dumnezeu, avînd numai frica Lui în sine, a stat cu faţa luminată şi cu minte bărbătească în mijlocul adunării celei mari păgîneşti şi fără de lege şi unele ca acestea a început a le zice:

"Pînă cînd, o, împărate şi voi domni şi sfetnici, care, fiind rînduiţi pentru îndreptarea legilor bune şi a judecăţilor celor drepte, porniţi mînia voastră asupra creştinilor şi înmulţiţi nebunia voastră, întărind hotărîrile cele fărădelege şi judecăţile cele nedrepte, dîndu-le asupra oamenilor nevinovaţi, care n-au făcut nimănui strîmbătate? Pentru ce îi prigoniţi şi chinuiţi pe creştini prin a voastră păgînătate silind pe aceia, care au învăţat a ţine bine sfînta credinţă? Pentru că idolii voştri nu sînt dumnezei. Deci, nu vă amăgiţi cu minciunile, căci Hristos este Unul Dumnezeu şi Acela Unul, întru slava lui Dumnezeu Tatăl; toate s-au făcut prin El şi cu Duhul Lui Cel Sfînt toate s-au alcătuit. Ori singuri să cunoaşteţi adevărul şi să învăţaţi dreapta credinţă, ori pe cei ce ţin de adevăr şi de dreapta credinţă, nu-i tulburaţi cu nebunia voastră!"

Cititi mai mult...

Pagina 1 din 63


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/rman5430/public_html/templates/ja_kyanite_ii/html/pagination.php on line 129

Facebook

Cele mai citite


Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Ultimele Articole


Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Warning: Creating default object from empty value in /home/rman5430/public_html/modules/mod_latestnews/helper.php on line 109

Contact

Manastirea Adormirea Maicii Domnului Bucuresti

  • Adresa: Str. Televiziunii, nr. 13, sector 6
  • Email: amdmamd@yahoo.com
  • Telefon: 0784.291.624